Popoarele care au ales să rămână izolate de lumea modernă. Care sunt cei mai lipsiți de contact oameni de pe Pământ

Cine sunt cei mai izolați oameni de pe Pământ?

Deși nu există o definiție clară pentru „necontactat”, organizația Survival International îi descrie ca fiind popoare indigene care evită contactul cu lumea exterioară și nu întrețin relații permanente cu aceasta. Hal Russell, responsabil pentru Asia și Pacific în cadrul organizației, explică: „Definim «popoarele necontactate» ca fiind popoare indigene care, în general, evită contactul cu străinii și nu au nicio relație permanentă cu aceștia, chiar dacă sunt conștiente de lumea exterioară”.

Cele mai cunoscute exemple de astfel de comunități sunt triburile Sentinelese, Kakataibo, Kawahiva și Mashco Piro. Aceste grupuri trăiesc în izolare extremă și au ales să nu interacționeze cu alte comunități, fie din motive de protecție, fie din cauza unor experiențe negative anterioare cu lumea exterioară.

Sentinelezii: „Nu vor să fie deranjați”

Insula Sentinel de Nord, parte a arhipelagului Andaman și Nicobar din Golful Bengal, găzduiește una dintre cele mai izolate comunități din lume: tribul Sentinelese. Acești indigeni, care ar trăi pe insulă de peste 55.000 de ani, au respins constant orice tentativă de contact. Ei își apără cu strictețe teritoriul, folosind arcuri și săgeți împotriva oricărei persoane care se apropie. „Când trag cu arcuri și săgeți, comunică. Spun că nu vor să fie deranjați”, explică Simron Singh, profesor la Universitatea Waterloo din Ontario.

Guvernul indian a interzis accesul la insulă pe o rază de cinci kilometri pentru a proteja atât tribul, cât și vizitatorii, având în vedere vulnerabilitatea sentinelezilor la bolile aduse din exterior. În 2018, un misionar a fost ucis de aceștia după ce a încercat să pătrundă ilegal pe insulă.

Triburile Amazonului: „Își șterg amprentele”

Aproximativ 95% din populațiile izolate trăiesc în bazinul Amazonului, potrivit Survival International. Un exemplu notabil este tribul Kakataibo din centrul Peru, care locuiește în pădurile din bazinul Aguaytia. „Sunt atât de hotărâți să nu fie găsiți încât își șterg amprentele de pe Pământ”, spune Beatriz Huertas, antropolog și consilier pentru Rainforest Foundation Norvegia. Aceasta explică faptul că izolarea lor este o măsură de protecție, rezultată din experiențe traumatizante avute în trecut cu lumea exterioară.

Un alt grup, Kawahiva, este atât de fugar încât a fost identificat abia în 1999, iar informațiile despre ei sunt extrem de limitate. La fel de enigmatic este și tribul Mashco Piro, care numără aproximativ 750 de persoane și este considerat cel mai mare grup de oameni necontactați din lume. Se crede că mulți membri ai acestui trib sunt descendenți ai celor care au scăpat de exploatarea brutală din perioada comerțului cu cauciuc din Amazonia secolului al XIX-lea.

Concepții greșite despre oamenii „necontactați”

Termenul de „oameni necontactați” poate duce adesea la neînțelegeri, subliniază Huertas. „Expresia a alimentat concepții greșite conform cărora aceste grupuri ar fi «blocate în epoca de piatră», ca și cum ar trăi într-o bulă”, a explicat ea. În realitate, aceste comunități sunt conștiente de lumea exterioară și iau decizii active pentru a rămâne izolate.

De asemenea, se crede greșit că aceste grupuri ar dori să se integreze în societatea modernă dacă ar înțelege beneficiile. Însă Simron Singh a explicat că popoarele nicobareze, vecine cu sentinelezii, percep lumea exterioară ca fiind „periculoasă și necivilizată”, influențate de conflictele și războaiele observate din afară.

Dreptul la autodeterminare

Istoria a demonstrat că încercările de contact cu aceste grupuri au dus deseori la dezastre. În cazul indienilor Andamanezi, populația lor s-a redus cu 99% în urma conflictelor cu coloniștii britanici și expunerii la boli. Aceste experiențe, alături de istoria colonialismului, au determinat multe dintre aceste comunități să evite în mod activ lumea exterioară.

Grupuri precum Survival International subliniază că popoarele indigene au dreptul fundamental la autodeterminare, conform Națiunilor Unite. Huertas și Singh susțin că aceste comunități își exercită acest drept prin decizia de a evita sau de a căuta contactul, în funcție de propriile lor nevoi și dorințe. „Nu este vorba că nu au opțiunea de a căuta contact… Este o alegere să nu te conectezi”, conchide Singh.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE