De ce nu stingem lumina când ne zice Bolojan. Criza Dunării e doar un avertisment

Sunt profesor de liceu. Am multe momente dificile, grele în lucrul cu elevii. Dar cel mai dificil este să-i determin să lucreze împreună. Pentru că nimic din jur nu-i îndeamnă către asta.

Ai probleme de sănătate? Scoate banul. Ai probleme cu corupția? Scoate banul. Descurcă-te singur, calcă-i pe ăilalți în picioare. Fii Rambo, singur în pădure cu cuțitul în dinți. Muncește cum poți, dar nu supăra patronul care nu-ți plătește taxele. Și, în general, nu te sindicaliza, că astea-s „comunisme”.

Umblă mulți cu „poporul” în gură, poporul care simte, care se revoltă, care face și drege. Poporul care, în semn de protest, când a zis Bolojan să mai închidem din lumini, s-a apucat să consume și mai mult. Nu știu dacă a arătat vreo stare de revoltă acest comportament. Mie îmi arată o masă de oameni pierdută, în contratimp cu istoria, fără inițiativă, needucată. Normal că echipele de propagandă bolojaniană sunt de un ridicol enorm. Dar criza e reală și când ăia care o anunță sunt penibili.

Poporul român e prea obedient, dacă tot e să lucrăm cu psihologii de popoare. I s-a predat decenii o lecție individualistă despre libertate și democrație. Iar acum contradicția între individualism feroce și democrație reală e prea evidentă. De aia apar sondajele care îi sperie pe unii, cum că mai bine de jumătate nu vor democrație.

Când mulți zic că nu vor democrație o fac pentru că nu simt vreo democrație. Democrația profitului și a rezistenței rentabile pe piață nu e de fapt democrație. Nu e democratic să ai nevoie de bani ca să te tratezi, ca să te educi. Nu e democratic să afli că băncile îți iau ilegal bani în plus și nimeni să nu facă nimic. Nu e democratic să ai fonduri de salarii speciale în timp ce în afară e un ocean de fraieri care și-au câștigat pensiile prin contributivitate clară și onestă. Exemple din astea nedemocratice din democrația capitalistă sunt cu duiumul.

Deci faptul că Bolojan nu a fost ascultat nu e altceva decât o satisfacție ieftină. Bolojan și ai lui (apropo, Traian Băsescu a ajuns iar eroul presei, iar asta spune mult despre presă), de fapt, au avut succes. Ideologia lor, piața liberă și crudă, a învins, e un proiect de atât de mare succes încât se întoarce și împotriva celor mai banale măsuri de prudență.

Lecția Dunării secate, adică a climei cu ritmuri de încălzire înfiorătoare, se lovește zilnic de moralismele pentru ăia cu diesel, pentru poluatorii needucați care, vezi doamne, ar încălzi planeta mai mult decât tembelii care promovează iar combustibili fosili la greu, care urlă toată ziua că diavolul e China, în timp ce panourile solare și tehnologiile verzi de acolo vin, doar să le vrei.

„Poporul” nu mai crede în nimic. Este „îndoctrinat”, spun specialiștii în fake news. Nu e îndoctrinat, s-a vândut la fier vechi o întreagă infrastructură de egalizare a accesului la resurse. Se taie nu doar din transportul public, se taie din educație, adică din transportul public al informației. Se privatizează canale de comunicare la greu. Iar românii, niște inși mai de periferie europeană, așa, arată ca niște redneckși europeni.

Ăsta e profilul general de țară: violenți needucați, dar fundamental conformiști și ușor de exploatat. Nunți mari cu interlopi, combinații și munci la negru, autoexploatare și strângerea de gât a ăluia mai slab. Andrei Caramitru și Moise Guran explicând că bugetarii sunt putori și că oricum statul fură când îți ia taxe. Cum să ceri de la o astfel de populație solidaritate?

Viitorul e al societăților care promovează „comunul”, care aduc valoare prin muncă și sacrificiu colectiv, știu, par vorbe smulse din trecut sau din vreun SF. Dar criza climatică, de exemplu, nu va putea fi învinsă cu oferte de excursii în deșerturile Olteniei. Vor fi pe rând regiuni dezavantajate, nu vor putea fi ajutate cu „live”-uri pe TikTok de ajutorare ostentativă. Nu, UE ar trebui să treacă printr-o reorganizare miraculoasă, ar trebui să fie capabilă să distrugă ideile de „democrație” a prețului de piață al energiei care îi fărâmă pe unii, doar ca să poată respira în episoadele care ne așteaptă. Sănătate, educația, dar și energia!, sunt drepturi, nu businessuri – ca să schimbi așa ceva, trebuie să înțelegi că democrația e ceva mai mult decât raftul de la Kaufland sau Lidl în care stau democratic branduri diverse.

Neîncrederea, suspiciunea, mania de a o face pe deșteptul cu vaccinurile, cu apa furată a Dunării, nu pot fi învinse. Alea se vor șterge, eventual, doar când va fi prea târziu. Ce ar trebui să conștientizăm e că avem milioane de „popoare” închise în casă, cu nimic pe card, cu multă frustrare în sânge. Ce li se oferă e show mediatic despre cum salvează Bolojan Dunărea, despre cum salvează PSD-ul cărbunele sau despre cum o să aibă Georgescu o idee genială în industria viezurelui.

NU aburelile naționaliste vor reinventa lucrul în comun, alea, de fapt, cresc individualismul, vând ideea că vom avea conducte de patriotism din care se vor hrăni cetățenii ca vitele. Solidaritatea se inovează prin reconfigurarea ideilor de democrație și libertatea. Libertatea de a trage cu boxa în vecini e cam singura însă pe care o văd la lucru.

Ca să ai solidaritate, trebuie investit în „noi”, nu în „eu”. În „noi” nu s-a mai investit de decenii. Așa că, Bolojan, Băsescu și alți turbați ai pieței libere, degeaba chirăiți, ce trăim este ce v-ați dorit, ați învins, bravo!

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE