O furtună de ceai (Hafsah Faizal, Editura Storia Books, colecția Young Adult)
Dacă vă plac vampirii – personaje care au revenit în forță în literatura pentru tineri în ultimii ani – ați venit la recomandarea de carte potrivită.
În traducerea Alinei Marc-Ciulacu, povestea scrisă de Hafsah Faizal, un fantasy gothic, plin de mistere și romantism, reprezintă cel dintâi volum din seria „Sânge și ceai”.
Arthie Casimir este eroina principală, a cărei parte rea o transcende pe cea bună – Arthie este o genială infractoare, dar și depozitara unui secret întunecat și periculos.
În fiecare noapte, ceainăria ei frumoasă și sofisticată devine o sângerărie ilegală, loc secret de întâlnire pentru vampirii de care oamenii se tem atât de mult! Ca să nu fie nevoită să-și abandoneze locul în care oamenii neștiutori vin să-și savureze în liniște ceaiul, Arthie nu are încotro și trebuie să facă pactul cu micii diavoli însetați de sânge.
De fapt, cu unul singur, un vampir tragic de frumos, ca orice vampir care se respectă, care o forțează să se implice într-o misiune pe care însă nu o poate duce la bun sfârșit de una singură.
Așa că nu-i rămâne decât să recurgă la cunoștințele sale cele mai de încredere – ceilalți răufăcători ai orașului imaginar White Roaring, alături de care fata se va insinua, aproape pe neobservate, în Athereum, sinistra societate a vampirilor.
Pe măsură ce povestea se desfășoară într-un ritm din ce în ce mai alert, Arthie descoperă că adevărata ei misiune este de a salva lumea, oricât de grav și de serios ar suna asta.
Volumul este scris cu umor, cu personaje bine construite (este specialitatea lui Faizal, care nu e deloc la prima saga, după trilogia Pe urmele flăcării), cu un aer sexy care nu are cum să lipsească din rețeta niciunei povești cu vampiri, dar și cu un val copleșitor de adrenalină, pentru că O furtună de ceai nu servește numai… ei bine, ceai, ci acțiune autentică.
Vă garantez că, după ce veți citi acest volum spiritual, antrenant, puțin violent, puțin siropos, nu veți mai privi niciodată ceaiul cu aceiași ochi.
Jim Panzeu – Of! Iar vine Crăciunul! (Suzanne Lang, ilustrații de Max Lang, Editura Epica)
În zilele noastre, cărțile pentru copii sunt numeroase, amețitoare, pentru toate gusturile. De ce am ales să prezint aventurile lui Jim Panzeu, un cimpanzeu morocănos, căruia i se întâmplă mereu mici lucruri neplăcute?
Pentru că aceste cărticele (cea cu Crăciunul, de sezon, în traducerea Ioanei Socolescu, dar și Jim Panzeu – Să înceapă distracția) vin cu soluții haioase și încântătoare la necazurile zilnice care ne fac îmbufnați, triști, irascibili, subliniind că prietenia adevărată e marele antidot pentru toate obstacolele care ne apar în față.
Jim Panzeu, cu durerea lui de burtă și cu ploaia nesfârșită de afară, care-i strică și mai mult dispoziția și nu are chef de Crăciun.
Marele lui noroc (la propriu și la figurat) este Norman, prietenul său cel mai bun, care, cu răbdare, blândețe și diplomație, îi arată pas cu pas lui Jim că viața e mai degrabă frumoasă și că toate micile motive care ne împiedică să fim sută la sută fericiți pot fi înlăturate încet, cu puțin sprijin și o glumă bună.
Celălalt volum, Jim Panzeu – Să înceapă distracția!, tradus de Sorin Petrescu, vorbește pe înțelesul copiilor despre căutarea sinelui. Același cimpanzeu supărăcios vrea să învețe să danseze, neliniștit că nu-și va găsi locul la o petrecere.
Este un volum pentru cei mici din care și cei mari pot învăța că de cele mai multe ori e foarte bine să nu-i imităm pe oamenii din jurul nostru, că e bine să ne păstrăm gusturile, preferințele, alegerile, fără să pretindem că ne transformăm în altcineva, pe scurt, că nu trebuie să știi să dansezi ca Fred Astaire, ca să te simți bine la o petrecere.
Ilustrațiile ambelor volume ale seriei – bestseller New York Times – care îl are în mijlocul acțiunii pe Jim Panzeu sunt absolut delicioase, caraghioase (de partea bună a cuvântului) și atrăgătoare pentru micii cititori.