Primele indicii despre omul care ascundea 600 de kilograme de monede antice, cea mai mare comoară romană de pe teritoriul Spaniei

Ce dezvăluie analiza monedelor despre comerțul și politica Imperiului Roman

Monedele au fost găsite în amfore aliniate sub un pavaj din opus signinum (n.r.: material de construcție din vremea romanilor), formând un singur depozit sigilat cu pământ compactat. Regularitatea numărului de monede per recipient sugerează o ascundere planificată de către persoane cu acces la cantități mari de bani. Săpăturile, efectuate sub supraveghere arheologică, au scos la iveală o procedură sistematică de îngropare, indicând o operațiune executată cu atenție.

Studiul figurilor reprezentate pe monede a oferit informații esențiale despre politica monetară a Tetrarhiei. Maximian, Dioclețian și Constanțiu sunt cei mai frecvenți împărați din colecție, confirmând predominanța primelor emisiuni de după reforma din 294. Raritatea monedelor lui Maxențiu și prezența redusă a lui Liciniu, cu doar trei exemplare, indică faptul că depozitul a fost închis înainte de reformele lui Constantin.

Monedele sunt, în mare parte, nummus de bronz datând din perioada dintre reformele lui Dioclețian și începutul secolului al IV-lea. Piesele ulterioare sunt asociate cu Maxențiu și au fost bătute la Ostia între 309 și 312. Absența exemplarelor constantiniene după 313 a permis plasarea datei îngropării între 307 și 312.

Originea monedelor reflectă rețeaua comercială din vestul Mediteranei. Monetăriile reprezentate în tezaur ilustrează legăturile comerciale ale Baeticii. Cartagina se clasează pe primul loc ca număr de monede, urmată de Trier și Roma. Monedele africane deosebit de abundente atestă intensitatea comerțului dintre coasta Baetică și Africa de Nord înainte de închiderea monetăriei în 307.

Monetăriile galo-britanice și italiene contribuie cu procente similare, în jur de 36% fiecare, cu centre active în Lugdunum, Ticinum și Londinium. Chiar și atelierele estice, deși minoritare, ating o proporție semnificativă, aproape de 4%, demonstrând sosirea monedelor din zone îndepărtate prin intermediul unor rețele maritime bine stabilite.

Ipoteze despre proprietar și legăturile comerciale ale comorii

Originea comorii ridică încă semne de întrebare cu privire la proprietarul său, deși numele acestuia rămâne necunoscut. Dovezile arheologice au restrâns posibilitățile și au exclus o legătură militară. Baetica nu avea garnizoane care să poată gestiona sume atât de mari. Amplasarea rurală a comorii și bogăția agricolă a zonei înconjurătoare sugerează că aceasta a aparținut unui mare proprietar de pământ, unui comerciant cu interese regionale sau unui administrator de moșii extinse.

Diversitatea monetăriilor reprezentate sugerează o persoană cu legături comerciale extinse și capacitatea de a acumula monedă din diverse provincii. Omogenitatea colecției însă relevă faptul că depozitul s-a format pe o perioadă limitată, poate unu sau două decenii de activitate economică intensă.

Studiul și conservarea comorii au necesitat o colaborare fără precedent între instituții științifice. Muzeul Arheologic din Sevilla, Universitatea din Sevilla și Centrul Național de Accelerare au coordonat analizele numismatice și metalografice folosind sistemul Numisdata, care permite catalogarea precisă a fiecărei monede.

Dintre cele 53.200 de monede, doar 8.700 au fost studiate până în prezent, dar rezultatele preliminare oferă deja o imagine detaliată a circulației monetare în Hispania în timpul Tetrarhiei. Lucrările rămase vor permite o definire mai precisă a relațiilor economice și politice din prima treime a secolului al IV-lea în Peninsula Iberică.

Tezaurul de la Tomares oferă o perspectivă unică asupra economiei Imperiului Roman târziu. Compoziția sa reflectă eficiența sistemului tetrarhic în asigurarea unei producții monetare uniforme în toate provinciile occidentale. Fluxul acestor monede explică unele dintre descoperirile arheologice care astăzi ne permit să reconstituim legăturile anticei Peninsule Iberice cu restul Mediteranei.

Descoperirea tezaurului de la Tomares se înscrie într-un context mai larg al moștenirii romane în Spania. Drumurile, podurile și vestigiile urbane care încă străbat țara confirmă faptul că moștenirea Imperiului Roman rămâne prezentă în viața de zi cu zi. Traseele sale au fost integrate în rețeaua rutieră modernă, iar modelele sale administrative au inspirat structurile guvernamentale ulterioare.

Diviziunile teritoriale, numele multor orașe și organizarea terenurilor agricole păstrează această moștenire care a dăinuit de-a lungul secolelor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE