RADAr CULTURAL. Un flirt artistic cu ChatGPT

N-a stat mult „pe gânduri”. ChatGPT mi-a răspuns stupefiant de serios, sistematizând:

„Este puțin probabil ca actorii să fie complet înlocuiți de roboți, deși tehnologia avansată, inclusiv inteligența artificială (AI) și roboții, joacă un rol tot mai mare în industria divertismentului. Iată câteva motive și perspective legate de acest subiect:

1. Emoția umană și autenticitatea

Actorii aduc în rolurile lor o profunzime emoțională, subtilități și o conexiune umană pe care roboții sau AI-ul, cel puțin în stadiul actual, nu le pot replica complet (cacofonia îi aparţine – nota mea – am păstrat-o şi mi-am permis un zâmbet îngăduitor). Publicul rezonează cu experiențele și trăirile reale pe care le transmit actorii.

2. Tehnologie în creștere

Cu toate acestea, tehnologiile precum CGI (Computer-Generated Imagery), deepfake și AI pot crea personaje extrem de realiste. În unele producții se folosesc deja personaje generate pe computer pentru scene complexe sau pentru recrearea actorilor decedați.

3. Roluri hibride

Este posibil ca în viitor să vedem mai multe colaborări între actori umani și tehnologie, unde AI ar putea fi utilizată pentru a extinde capacitățile actorilor sau pentru a crea personaje secundare.

4. Industria teatrală și live performance

În teatru sau în spectacole live, prezența umană rămâne indispensabilă, deoarece implică o interacțiune directă cu publicul.

5. Preferințele publicului

Deși tehnologia poate să uimească, oamenii continuă să caute conexiunea umană în artă. Actorii nu sunt doar performeri, ci și reprezentanți ai culturii și emoțiilor umane.

Concluzie: Roboții și AI-ul pot completa industria actoriei, dar este greu de crezut că vor înlocui complet actorii umani, deoarece arta actoriei se bazează pe o autenticitate emoțională și pe complexitatea experienței umane, pe care mașinile nu o pot reproduce pe deplin”.  

Ilustrez ideea ChatGPT-ului de la punctul 2 cu iniţiativa suprarealistă, din urmă cu şase ani, a Muzeului Dali din St. Petersburg, Florida. L-au „readus la viaţă” pe maestrul însuşi, prin metoda cunoscută drept  „deepfake”. Trebuie să recunoaştem că histrionicul artist se preta cum nu se poate mai bine la o astfel de reconstituire – grimasele, inflexiunile dramatice, postura…

ROBOŢII NU POT CREA OAMENI. Recunosc: răspunsul ChatGPT despre condiţia actorului m-a impresionat într-atât prin fineţea detaliilor, încât a doua întrebare a ţâşnit firesc. „Ce este omul?”. Am primit imediat un întreg eseu cvasi-poetic, plin de truisme:

„Omul este, înainte de toate, o enigmă. Este o ființă gânditoare, capabilă să-și pună întrebări despre propria existență, să caute sensuri dincolo de limitele vizibilului. Este un amestec fascinant de rațiune și emoție, de vulnerabilitate și putere, un paradox care pendulează între spirit și materie. Omul este cel care creează, iubește, suferă, visează. Este arhitectul lumilor reale și imaginare, singura ființă care poate să-și imagineze infinitul și să încerce să-l înțeleagă. În același timp, omul este fragil, pieritor, prins între timpul care trece și dorința de a lăsa ceva în urmă. Omul este și ființă socială, construit în relație cu ceilalți, căutând mereu conexiunea, dar păstrând în sine un univers unic și irepetabil. În esență, omul este o poveste care se scrie continuu, purtând cu el întrebarea: Cine sunt și ce las în urma mea?”.

M-am liniştit. Oricât de profundă le-ar fi înţelegerea despre umanitate, construită pe un volum de informaţie imens, roboţii nu vor putea crea oameni. Cel puţin deocamdată, noi îi gândim pe ei, nu ei pe noi: 

INIMA ŞI SUFLETUL. Ştiinţa şi tehnologia sunt foarte aproape de a construi o inimă artificială. Un suflet artificial însă – niciodată. Am reflectat la asta, după ce am rugat ChatGPT-ul să îmi spună cum aş fi răspuns eu la întrebarea ce este omul. Stilistic, mărturisesc că m-a impresionat din nou. M-a mişcat cuvântul „doruri”. Dar din poezia cam sumbră pe care mi-o atribuie inimos lipseşte ceva esenţial: sufletul care să lege metaforele. „(…) Fragil și indestructibil în același timp, omul dansează pe marginea haosului, cu inima plină de doruri pe care nu știe să le numească. Omul e un paradox care respiră – umbră și lumină, vis și prăbușire. E arhitect al nimicului și sculptor al eternului. Se teme de moarte, dar trăiește cu ea în fiecare clipă (…)”.

Ascultaţi-l şi priviţi-l pe neverosimil de impecabilul Ben Gaya, un produs artistic sută la sută artificial. Ironia face ca primul lui hit să invoce o „componentă” pe care nu o are: sufletul. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE