Statuia leului înaripat din Piața San Marco din Veneția ar putea fi un obiect 'made in China'
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ar putea fi leul înaripat din Veneția, care tronează în Piața San Marco, o recuperare provenită din China? Aceasta este ipoteza unei echipe de cercetători italieni într-un studiu publicat joi în prestigioasa revistă Antiquity, citat de AFP.
Simbol al orașului Dogilor, sculptura din bronz, care primește în fiecare an milioane de vizitatori în vârful uneia dintre cele două coloane care mărginesc laguna, rămâne o enigmă.
Stilul său nu corespunde convențiilor locale ale epocii, iar sculptura a avut în mod evident o primă viață înainte de a fi instalată pe piazzetta: primele sale aripi erau diferite, urechile i-au fost scurtate, iar capul era odinioară împodobit cu coarne.
„Nu știm când a ajuns la Veneția, unde a fost refăcută, cine a realizat-o și nici când a fost ridicată pe coloana unde este încă vizibilă astăzi”, explică într-un comunicat Massimo Vidale de la Universitatea din Padova, coautor al studiului.
Statuia este menționată într-un singur document istoric datat 14 mai 1293, când aceasta era deja deteriorată și trebuia reparată. Coloana de granit violet pe care tronază leul ar fi ajuns la Veneția puțin înainte de 1261.
Pentru a elucida misterul, oamenii de știință au analizat izotopii de plumb. În arheologie, aceștia sunt folosiți ca trasori geochimici, permițând corelarea metalelor cu zăcământul de minereu de origine.
Surpriză: minereul de cupru utilizat a fost extras de-a lungul cursului inferior al Yangtze, în China.
Mult mai la est decât ipotezele emise până acum cu privire la originea statuii: o turnătorie venețiană din secolul al XII-lea, Anatolia sau nordul Siriei în perioada elenistică (323-30 î.Hr.)
Potrivit autorilor, ar putea fi de fapt reasamblarea unui „zhènmùshòu”, un „paznic de mormânt”, din dinastia Tang (618-907). Creaturi cu „boturi leonine”, „coame flamboyante”, „coarne și aripi ridicate atașate” la umeri și „urechi ascuțite și ridicate”, explică studiul.
Deși realizate din materiale diferite, „zhènmùshòu” care au ajuns până la noi prezintă similitudini stilistice cu leul venețian, în special botul bulbucat, poziția laterală a urechilor sau pliul pronunțat al frunții.
Cum a ajuns leul la Veneția? Poate în bagajele lui Niccolo și Maffeo Polo, tatăl și unchiul lui Marco, sugerează autorii.
În jurul anului 1265, acești negustori ambulanți frecventau curtea împăratului mongol Kubilai Khan la Khanbalik, actualul Beijing.
Ei ar fi putut găsi acolo o sculptură Tang demontată și ar fi avut ideea „îndrăzneață” de a o trimite la Veneția pentru a fi transformată, sugerează ei.
Veneția a relansat în aprilie taxa de acces pentru turiștii de o zi, ca parte a unui efort amplu de combatere a supraturismului. Măsura vine după ce orașul din Italia a evitat la limită să fie inclus pe lista UNESCO a siturilor de patrimoniu mondial „pe cale de dispariție”
