„Aş fi avut de povestit multe întâmplari pline de pasiune, de suspans, de rea lizariţi deziluzii. Numai ca, atunci când m-am hotarât sa va scriu, mi-am dat seama ca, oricât ar fi de interesante, tot le-ar lipsi ceva, daca nu ma refer, în primul rând, la cea mai importanta fiinţa. Caci viaţa oricui începe cu şi de la mama. Ea este începutul nostru, începutul începuturilor noastre. Or ce poate fi mai important pe lume decât sa-i araţi mamei, macar o data pe an, aşa cum se cuvine, respectul şi dragostea pe care i le porţi mai presus de toate.
Orice pentru copil
Sunt atât de mândra de mama mea, încât vreau sa o laud în faţa tuturor. Şi, oricând am ocazia, îi fac surprize placute, ca sa simta cât îmi este de draga şi cât de mult o iubesc. Anii au trecut cu o viteza ameţitoare. Cel puţin asta am simţit eu. Dar viaţa mea a fost mereu frumoasa şi liniştita, pentru ca am fost înconjurata de multa dragoste, înca din primele clipe. Cu rabdare şi caldura sufleteasca, mama ma legana şi îmi cânta, chiar şi toata noaptea, ca sa-mi aline orice durere care mi-ar fi tulburat somnul. La gradiniţa, a avut grija sa fiu cea mai cea dintre toate, îmbracându-ma cu hainuţe elegante, deosebite, lucrate de ea. În prima zi de şcoala, blândeţea din privirea ei şi caldura palmei ca re ma ţinea de mânuţa mi-au dat puterea de a-mi în vinge teama şi de a paşi încrezatoare în acea noua etapa a vieţii. Deşi diferenţele dintre generaţii risca, în general, probleme în familii, în perioada adolescenţei, mama mi-a fost cea mai buna si cea mai apropiata prietena. A ştiut sa depaşeasca prejudecaţile şi mentalitatea altor vremuri, reuşind sa ma înţeleaga, sa ma apropie de ea şi sa-mi ofere sfaturi de mare ajutor în situaţii dificile.
Aşa mama, aşa fiica
Firea rebela a adolescentei din mine m-a împins sa mai «calc strâmb» uneori, sa fac greşeli, ignorând vorbele persoanei care ma iubea cel mai mult şi care îmi voia doar binele. Aşa se face ca a trebuit sa suport consecinţele propriilor fapte. Dar nu m-a lasat sa sufar, ci mi-a fost şi atunci alaturi, deşi nu am ascultat-o. În vreme ce toata lumea ma condamna şi nici macar eu însami nu ma puteam ierta, tot mama a fost cea care m-a încurajat şi mi-a explicat ca viaţa e imprevizibila şi ca problemele fac parte din ea. «Important este sa fii tare şi sa treci peste orice cu capul sus» sunt vorbele mamei, care îmi rasuna mereu în minte. Dumnezeu a vrut ca din iubirea cu care am avut norocul sa fiu înconjurata sa ma transform din adolescenta în femeie, apoi sa devin, la rândul meu, mama unui baieţel minunat. Acum nu-mi doresc decât sa fiu macar pe jumatate ca mama. Caci nu ştiu daca voi reuşi sa fiu atât de apropiata, atât de iubitoare, atât de înţelegatoare cu copilul meu, precum a fost ea cu mine. Chiar daca nu mai sunt un copil, mi-e bine cu ea alaturi şi am nevoie de ea în preajma.
Vreau sa ştie cât de mult o iubesc şi sa-i mulţumesc pentru ca, datorita ei, sunt omul de azi. Îmi pare rau ca am mai suparat-o, ca i-am ieşit din cuvânt. Dar am învaţat din greşeli şi ştiu acum, datorita ei, ce înseamna respectul, dragostea necondiţionata, responsabilitatea. Sa dea Dumnezeu sa ramâna cu mine, sanatoasa, înca mulţi, mulţi ani de-acum încolo!”
Mirabela Nichitean, Suceava
Material preluat din Libertatea pentru femei