Fosta conducere a Jandarmeriei, exonerată de răspundere în dosarul „10 august”. Motivarea judecătorului militar: „Intervenția în forță beneficia de temei legal autonom și deplin”

Pentru instanța militară care a soluționat pe fond dosarul „10 august” a contat mult incidentul petrecut jurul orei 23.00, când doi jandarmi au fost izolați de restul colegilor, au fost bătuți de câteva zeci de protestatari și au fost deposedați de armament.

Acela este momentul despre care Tribunalul Militar scrie că justifică intervenția în forță a Jandarmeriei, deoarece „adunarea își pierduse caracterul pașnic ca urmare a prezenței grupurilor violente care acționau în interiorul ei”.

Instanța notează că violențele exercitate de respectivul grup împotriva sergentului major Ștefania Nistor și a colegului ei Cristian Feleaga „au pus în pericol iminent nu doar integritatea corporală și sănătatea acestora, ci și însăși viața lor”.

Mai mult, sustragerea pistolului Carpați de la centura Ștefaniei Nistor – o armă cu muniție letală – a pus în pericol viețile celorlalți zeci de mii de protestatari pașnici, justificând astfel ordinul de intervenție al comandanților Jandarmeriei.

În acest context, Tribunalul Militar București reține că Laurențiu Cazan, comandantul acțiunii, nici n-ar fi avut nevoie de semnătura prefectului Capitalei pentru a da ordinul de intervenție.

Astfel, instanța i-a achitat luni, 15 iunie 2026, pe Laurențiu Cazan, Sebastian Cucoș și Ionuț Cătălin Sindile pentru abuz în serviciu în legătură cu intervenția brutală a forțelor de ordine la protestul din 10 august 2018.

Urmărește, de luni până duminică, de la ora 18.00, Focus la Prima TV.

Nu Cazan, Cucoș sau Sindile au ordonat gazarea protestatarilor

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 65/2026 a Tribunalului Militar București prin care fosta conducere a Jandarmeriei a fost exonerată de răspundere, fiind condamnați pentru purtare abuzivă doar câțiva jandarmi, la pedepse cu suspendare sau cu amânarea executării.

În primul rând, judecătorul militar a reținut că nu Laurențiu Cazan, Sebastian Cucoș sau Ionuț Cătălin Sindile au dispus utilizarea împotriva protestatarilor a importante cantități de muniție neletală, ci comandanții de grupări, batalioane și detașamente.

În rechizitoriu, procurorii au notat că o parte din această muniție a fost utilizată în mod necorespunzător de către efectivele de jandarmi, provocând unor manifestanților leziuni corporale constând în arsuri, entorse, fracturi sau afecțiuni ale căilor respiratorii, ce au necesitat pentru vindecare între una și 50 de zile de îngrijiri medicale.

• „Trecând la analiza modalității concrete de executare a intervenției, instanța subliniază că aspectul esențial al acestei analize îl constituie identitatea persoanelor care au decis utilizarea efectivă, în teren, a categoriilor specifice de muniție și mijloace tehnice din dotare, anume grenade de mână cu efect acustic și iritant-lacrimogen, pulverizatoare de capacitate mărită, cartușe calibru 38 mm și 40 mm cu efect iritant-lacrimogen, jeturi de apă și bastoane de cauciuc.
• Sub acest aspect, declarațiile martorilor se coroborează și conduc la o concluzie centrală pentru aprecierea răspunderii comandantului acțiunii și a inculpaților (…), anume că nici comandantul acțiunii, nici inculpații prezenți în curtea Guvernului, nu au dat ordine specifice cu privire la categoriile de muniție și mijloacele tehnice ce urmau a fi utilizate de elementele de dispozitiv în teren. (…)
• Această convergență probatorie conduce la concluzia că acuzația formulată în actul de sesizare comandantului acțiunii, (Cazan Laurențiu – n.r.), și inculpaților (Cucoș Sebastian – n.r.) și (Sindile Ionuț Cătălin – n.r.), în sensul că aceștia ar fi ordonat «utilizarea mijloacelor tehnice din dotare asupra manifestanților», nu se confirmă în privința deciziilor concrete de utilizare a fiecărei categorii de muniție în teren.
• Acestea au aparținut, prin natura tactică a misiunii, comandanților de grupări, batalioane și comandanților de detașamente și, în anumite situații, fiecărui militar jandarm aflat la contact, în funcție de aprecierea individuală a necesității utilizării.
• De altfel, din analiza mijloacelor de probă menționate anterior reiese că ar fi fost tehnic imposibil pentru comandantul acțiunii sau ceilalți inculpați să dispună doar ei folosirea munițiilor în raport de complexitatea misiunii, multitudinea direcțiilor de acțiune, componența eterogenă a forțelor, situațiile operative diferite întâlnite de dispozitivele de jandarmi în funcție de zona în care acționau”, reține judecătorul în motivare.

Ordinul de intervenție era legal și fără aprobarea prefectului

Magistratul de la Tribunalul Militar București a stabilit că jandarmii n-aveau nevoie de semnătura prefectului Capitalei pe ordinul de intervenție, deoarece forțele de ordine se confruntau cu un pericol iminent:

• „Norma cuprinsă în art. 34 alin. (2) din Legea nr. 550/2004 stabilește că dispoziția scrisă a prefectului privind intervenția în forță nu este necesară în cazul în care asupra forțelor de ordine, a altor persoane ori asupra bunurilor sau valorilor apărate se exercită violențe care pun în pericol iminent viața, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori când există indicii temeinice că participanții pregătesc sau au comis o infracțiune.
• În termeni esențialmente identici, art. 19 alin. (2) din Legea nr. 60/1991 prevede că aprobarea intervenției în forță nu este necesară în cazul în care asupra forțelor de ordine se exercită violențe care pun în pericol iminent viața, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori a altor persoane sau când există indicii temeinice că participanții pregătesc sau au comis o faptă ilegală.
• Instanța reține că ambele norme instituie ipoteze alternative, iar nu cumulative, fiecare dintre ele fiind suficientă, prin ea însăși, pentru a înlătura cerința aprobării prealabile a prefectului.
• Cu atât mai mult, în prezenta cauză este înlăturată orice îndoială sub acest aspect, întrucât se verifică în concret nu doar una, ci ambele ipoteze, respectiv atât cea a violențelor care pun în pericol iminent integritatea corporală a forțelor de ordine, cât și cea privind existența unor indicii temeinice de săvârșire a unor infracțiuni, ceea ce conferă deciziei de intervenție un caracter legal sub acest aspect.
• Cele două norme nu condiționează, de altfel, aplicabilitatea excepției de vreun demers prealabil al forțelor de ordine, ci exclusiv de existența obiectivă, la momentul intervenției, a situației de pericol pe care o descriu, astfel încât împrejurarea că aprobarea prefectului nu a fost solicitată ori obținută la acel moment rămâne lipsită de orice consecință asupra legalității deciziei.
• Raportând aceste dispoziții la situația de fapt reținută, instanța constată că, la momentul adoptării deciziei de intervenție, materializată în ordinul transmis verbal pe canalul de comunicare al stațiilor Tetra la ora 23:08:39, se produseseră deja mai multe evenimente care întruneau, în mod neîndoielnic, ambele ipoteze legale.
• Pentru a aprecia însă în mod just gravitatea acestor evenimente, ele nu pot fi privite izolat, ci în succesiunea în care s-au produs, succesiune din care rezultă că violențele s-au exercitat în cascadă, pe paliere succesive, asupra întregului mecanism de protecție pe care forțele de ordine îl angajaseră tocmai pentru a preveni o tragedie”, notează instanța militară.

Pericolul iminent: agresiunile asupra celor doi jandarmi și furtul pistolului

Judecătorul a apreciat că intervenția în forță a Jandarmeriei a fost justificată de incidentul în care doi jandarmi, Ștefania Nistor și Cristian Feleaga, au fost izolați de protestatari, bătuți și deposedați de armamentul din dotare, printre care se afla și o armă de foc.

• „Sub aspectul primei ipoteze, instanța reține că exercitarea, asupra celor doi militari jandarmi aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a unor violențe colective de o asemenea intensitate, în condițiile izolării lor de propriul dispozitiv și ale copleșirii numerice de către o mulțime ostilă, a pus în pericol iminent nu doar integritatea corporală și sănătatea acestora, ci și însăși viața lor, concluzie întărită de împrejurarea că extragerea celor doi din încercuirea ostilă a fost posibilă numai prin intervenția unor protestatari pașnici care s-au interpus fizic între ei și agresori, formând un scut uman.
• Sub aspectul celei de-a doua ipoteze, instanța constată că sustragerea armamentului letal cu muniția aferentă, asociată violențelor exercitate asupra militarilor, constituie nu doar un simplu indiciu temeinic, ci dovada producerii efective a unor infracțiuni, existența acestora fiind ulterior stabilită cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală din 20.12.2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală din 04.02.2021 a Curții de Apel București, prin care mai mulți protestatari au fost condamnați pentru infracțiunile de ultraj și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.
• Cu privire la cerința caracterului iminent al pericolului, instanța subliniază că aceasta se verifică nu prin raportare la o secvență statică, ci la întreaga evoluție a evenimentelor, care, începând din jurul orei 16.00 și amplificându-se constant până la momentul deciziei, a relevat acțiuni violente repetate exercitate de o parte a manifestanților asupra forțelor de ordine, culminate cu agresarea celor doi militari și cu sustragerea armei.
• Pericolul iminent decurge tocmai din împrejurarea că, la momentul deciziei, în interiorul mulțimii se afla, asupra unei persoane neidentificate și despre ale cărei intenții nu se cunoștea nimic, o armă de foc funcțională cu muniție letală, în mijlocul unei adunări de aproximativ treizeci de mii de persoane.
• Această situație era de natură a genera, prin ea însăși, riscul concret al unor consecințe dramatice asupra vieții și integrității corporale a unui număr nedeterminat de persoane, fie prin folosirea directă a armei, astfel cum a apreciat comandantul efectivelor de poliție, fie prin declanșarea unei busculade.
• Tocmai această succesiune, în care violențele s-au exercitat în cascadă, mai întâi asupra echipajelor Serviciului pentru Acțiuni Speciale blocate și înarmate cu muniție letală, apoi asupra rezervei trimise pentru salvarea lor și au culminat cu sustragerea efectivă a unui pistol cu muniție, demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul deciziei adunarea își pierduse caracterul pașnic ca urmare a prezenței grupurilor violente care acționau în interiorul ei și că asupra forțelor de ordine se exercitau violențe care puneau în pericol iminent integritatea corporală a acestora, în sensul deplin al ipotezelor reglementate de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 60/1991 și de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 550/2004. (…)
• Aplicabilitatea ipotezelor de exceptare nu este condiționată de vreun demers prealabil al forțelor de ordine, ci exclusiv de existența obiectivă, la momentul intervenției, a situațiilor de fapt descrise de normă, respectiv exercitarea de violențe care pun în pericol iminent integritatea corporală a forțelor de ordine ori existența unor indicii temeinice de săvârșire a unei infracțiuni.
• Odată constatată întrunirea, în concret, a acestor situații, dispoziția scrisă, respectiv aprobarea prefectului nu mai sunt necesare, astfel încât împrejurarea că o atare aprobare nu a fost solicitată ori obținută la momentul intervenției nu atrage nelegalitatea acesteia, ci este lipsită de orice consecință juridică asupra legalității deciziei”, se arată în motivare.

Abuzul în serviciu, dezincriminat de Curtea Constituțională

Instanța militară a constatat că, pe de-o parte, abuzul în serviciu a fost redefinit de Curtea Constituțională în 2016, iar pe de altă parte, inculpații Cazan, Cucoș și Sindile n-au încălcat elemente de legislație primară, așa cum cere noua definiție a infracțiunii.

• „Prin ordinul de intervenție dedus judecății, autoritatea statului nu a întreprins măsuri de natură a împiedica exercitarea acestor libertății în mod arbitrar, fiind justificate de siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor.
• Realizarea acestui scop poate impune adoptarea unor măsuri pozitive de către autoritățile statale, măsuri care, la nevoie, pot merge până la afectarea raporturilor interindividuale. În această materie, statele beneficiază de o marjă de apreciere substanțială.
• Din probatoriul administrat, nu rezultă că emitenții actului administrativ, prin măsurile dispuse, ar fi încălcat interesele personale ale reclamantelor, ingerința statului îndeplinind condițiile prevăzute de textele legale sus menționate, fiind prevăzută de lege, urmărind un scop legitim: restabilirea ordinii publice, luarea măsurilor legale împotriva celor care au comis acte de violență și protecția participanților care se manifestă pașnic și civilizat, și fiind proporțională în raport de scopul urmărit.
• Din analiza acuzației formulate împotriva inculpaților (Cazan Laurențiu, Cucoș Sebastian și Sindile Ionuț – n.r.), instanța constată că aceasta se întemeiază, în parte, pe încălcarea unor dispoziții cuprinse în legislația secundară, (…) aspecte care, pentru considerentele ce urmează, nu se pot circumscrie elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu (…).
• În raport de aceste acuzații, instanța reține că prin decizia nr. 405/2016, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma «îndeplineşte în mod defectuos» din cuprinsul acestora se înţelege «îndeplineşte prin încălcarea legii». (…)
• Consecința acestor considerente, în planul aplicării la cauza de față, este aceea că elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu, sub forma îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu, nu poate fi configurat decât prin raportare la o conduită impusă printr-o normă cuprinsă în legislația primară, respectiv într-o lege ori într-o ordonanță sau ordonanță de urgență a Guvernului, iar nu prin raportare la dispoziții cuprinse în acte administrative cu caracter normativ subsecvent, cum sunt ordinele ministrului afacerilor interne ori ale inspectorului general al Jandarmeriei Române”, arată judecătorul fondului.

Intervenția în forță, legală

Chiar și așa, anume cu redefinirea infracțiunii de abuz în serviciu, instanța militară reține că intervenția în forță a Jandarmeriei a fost pe deplin justificată:

• „Sub aspectul rezistenței și violențelor întâmpinate de forțele de ordine inclusiv pe parcursul executării intervenției pentru restabilirea ordinii publice, declarațiile martorilor (…) și transcrierile convorbirilor prin stațiile Tetra confirmă că, după dispunerea intervenției, asupra dispozitivului de jandarmi au continuat să se exercite acțiuni violente, materializate prin aruncarea de pietre, bucăți de bordură, sticle, țevi metalice, cocktail-uri Molotov, recipiente conținând substanțe iritante, mobilier stradal, garduri metalice, materiale pirotehnice. (…)
• Aceste raportări, realizate în timp real prin canalele oficiale de comunicare și consemnate în Jurnalul Acțiunilor Operative, exclud calificarea atribuită în actul de sesizare ansamblului participanților la protest drept manifestare «în mod pașnic» la momentul dispunerii intervenției.
• Caracterizarea pașnică se aplică unei părți a participanților, nu însă grupurilor violente, identificate prin probatoriu, care continuau acțiunile agresive la ora 23.08 și ulterior, inclusiv prin lansarea de materiale incendiare în cordoanele de jandarmi.
• Sub aspectul argumentului cuprins în actul de sesizare în sensul că «arma sustrasă (…) nu a fost găsită în noaptea respectivă (…) ci la 10 (zece) zile după», instanța observă că această împrejurare, departe de a infirma reținerea sustragerii ca unul dintre factorii determinanți ai deciziei de intervenție, o confirmă.
• Materialitatea sustragerii, atestată prin probele administrate, este definitiv stabilită prin sentința de condamnare a agresorilor pentru infracțiunile de ultraj și nerespectare a regimului armelor și munițiilor.
• Identificarea ulterioară a armei la zece zile după eveniment nu privește decizia de intervenție în sine, ci aspectul subsidiar al recuperării obiectului sustras, fără să afecteze caracterul real al sustragerii și nici percepția pericolului iminent generat de prezența unei arme letale, cu muniție, în mijlocul unei mulțimi de zeci de mii de persoane.
• Tot astfel, faptul că arma nu a fost recuperată prin operațiunea de evacuare nu poate fi reținut ca argument pentru calificarea intervenției drept inutilă sau disproporționată.
• Astfel cum reiese din analiza probatoriului, decizia de a interveni pentru dispersarea mulțimii a fost luată pe baza pericolului iminent generat de armă, iar nu pe baza unei certitudini cu privire la recuperarea ei.
• Cu privire la pretinsa încălcare a art. 36 din Legea nr. 550/2004, referitoare la interdicția folosirii mijloacelor împotriva copiilor și a persoanelor cu semne vădite de invaliditate, instanța constată că teza formulată, a unei acțiuni îndreptate deliberat și nediferențiat asupra acestor categorii, nu se verifică.
• Intervenția nu a vizat asemenea persoane în considerarea calității lor, ci a urmărit dispersarea grupurilor violente, în condițiile în care, astfel cum rezultă din probatoriu, persoanele agresive acționau retrăgându-se în spatele manifestanților, ceea ce excludea posibilitatea tehnică a unei intervenții punctuale. Ceea ce norma interzice este folosirea mijloacelor din dotare împotriva acestor persoane tocmai în considerarea calității lor.
• Interdicția nu poate fi extinsă până la a paraliza orice intervenție de restabilire a ordinii publice prin simplul fapt al prezenței incidentale a unor asemenea persoane în mijlocul unei mulțimi în care se exercitau violențe și în care fusese sustras armament letal, cu atât mai mult cu cât probatoriul nu relevă existența vreunui act de violență îndreptat în mod deliberat de către forțele de ordine împotriva copiilor ori a persoanelor cu semne vădite de invaliditate.
• Cu privire la pretinsa încălcare a art. 35 și art. 37 din Legea nr. 550/2004, referitoare la obligația de imobilizare și îndepărtare a persoanelor care încalcă legea și la respectarea drepturilor fundamentale, instanța constată că probatoriul atestă efectuarea sistematică de extrageri ale persoanelor violente, finalizate, în mai multe rânduri, cu conducerea acestora la secțiile de poliție și cu sancționarea lor, întocmindu-se dosare penale și aplicându-se sancțiuni contravenționale.
• Eficiența limitată a unora dintre extrageri nu este imputabilă unei pasivități culpabile, ci unor factori obiectivi, anume caracterul compact al mulțimii și comportamentul coordonat al grupurilor agresive, expres descriși de martori prin comparație cu protestul din februarie 2017.
• De altfel, din analiza probelor administrate nu reiese că militarii jandarmi nu ar fi acordat primul ajutor medical persoanelor care au avut nevoie de acesta, în condițiile în care la fața locului se aflau și echipaje specializate ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență și ale serviciilor de ambulanță, astfel încât nici sub acest aspect, încălcarea normei nu poate fi reținută în sarcina inculpaților.
• Cu privire la teza centrală în actul de sesizare, potrivit căreia intervenția ar fi fost dispusă asupra unei mulțimi care, în majoritate, manifesta în mod pașnic, instanța constată, pentru considerentele dezvoltate anterior, că aceasta este infirmată de probele administrate.
• La momentul deciziei se produseseră deja violențe de o intensitate fără precedent asupra a doi militari jandarmi izolați, urmate de sustragerea armamentului letal, iar grupuri organizate de persoane violente continuau acțiunile agresive în mai multe zone ale Pieței, inclusiv ulterior dispunerii intervenției, prin aruncarea de obiecte contondente și materiale incendiare.
• Aprecierea gradualității și a proporționalității nu poate fi raportată la o secvență statică, ci la ansamblul evoluției faptice.
• Cu privire la identitatea autorilor deciziilor concrete de utilizare a fiecărei categorii de muniție și mijloace tehnice, instanța constată că acestea nu au aparținut comandantului acțiunii, (Cazan Laurențiu – n.r.) ori celorlalți inculpați (Cucoș Sebastian – n.r.) sau (Sindile Ionuț – n.r.), ci comandanților de grupări mobile, batalioane și detașamente și, în unele situații, fiecărui militar aflat la contact cu manifestanții, în funcție de necesitățile tactice ale sectorului de acțiune (…).
• Acuzația, în sensul că inculpații ar fi ordonat utilizarea efectivă a mijloacelor tehnice asupra manifestanților, nu se confirmă sub aspectul deciziilor concrete de folosire în teren. (…)
• Cu privire la calificarea rezultatului drept tratament inuman și degradant contrar art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și drept îngrădire a libertății de întrunire prevăzute de art. 11, instanța constată că jurisprudența invocată în actul de sesizare vizează ipoteza utilizării forței împotriva unor adunări care își păstrează caracterul pașnic, ipoteză neîntrunită în cauză, întrucât intervenția a constituit un răspuns la pierderea acestui caracter pașnic, ca urmare a existenței violențelor și a sustragerii unei arme letale, situație în care înseși normele convenționale recunosc statului obligația pozitivă de a interveni pentru protejarea celorlalte persoane prezente.
• Pentru toate aceste considerente, instanța reține că, la momentul dispunerii intervenției pentru restabilirea ordinii publice, asupra forțelor de ordine se exercitau violențe care puneau în pericol iminent integritatea corporală și sănătatea acestora și existau indicii temeinice, transformate ulterior în certitudini stabilite cu autoritate de lucru judecat, privind săvârșirea unor infracțiuni, astfel încât erau întrunite, fiecare în parte și cumulativ, condițiile prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 550/2004 și de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, care conduc la concluzia că nu era necesară dispoziția scrisă, respectiv aprobarea prealabilă a prefectului.
• Constatând astfel că niciunul dintre punctele pe care se fundamentează acuzația de abuz în serviciu nu se verifică în raport cu materialul probator administrat, nefiind dovedit elementul material al îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu și nici legătura de cauzalitate dintre conduita inculpaților și urmarea reținută în sarcina acestora, instanța reține că decizia de intervenție beneficiază, sub toate aspectele analizate, de un temei legal autonom și deplin”, se mai arată în motivare.

Acuzațiile procurorilor militari împotriva fostei conduceri a Jandarmeriei

Cucoș, Sindile și Cazan sunt acuzați de abuz în serviciu, în timp ce alți 13 militari din subordine sunt judecați pentru purtare abuzivă în legătură cu intervenția brutală a forțelor de ordine la protestul din 10 august 2018.

Conducerea de atunci a Jandarmeriei ar fi creat o aparență de legalitate atunci când a dat ordinul de evacuare a Pieței Victoria, fără a avea măcar aprobarea prefectului Capitalei de la vremea respectivă, act întocmit ulterior.

În rechizitoriul întocmit, procurorii militari arată că Laurențiu Cazan a întocmit rapoarte în care a scris că de la ora 17.00, manifestanții aruncau în jandarmi cu pietre din pavaj și borduri, „pungi de alcool și urină”, „garduri metalice şi balize” și „obiecte contondente”.

Presiunile asupra prefectului în sensul semnării ordinului de intervenție în forță au fost făcute de comisarul-șef Mihai Dan Chirica (subsecretar de stat al MAI) încă de la ora 20.30, însă Speranța Cliseru a refuzat.

• „Aprobarea dată de prefect pe acel ordin de intervenție, în jurul orei 0.20, a fost, în consecință, una pur formală și nu avizat evacuarea participanților la protestul din Piața Victoriei.
• Conform mențiunilor înscrise în acest ordin de intervenție, efectivele de jandarmi ar fi trebuit să acționeze în mod gradual în vederea restabilirii ordinii publice doar în zona unde aceasta a fost grav tulburată, pentru a extrage persoanele turbulente din mulțime, a izola zona și a sancționa pe cei ce au comis acte de violență concomitent cu protecția participanților care se manifestau în mod pașnic.
• Ordinul de intervenție nr. S/221652/10.08.2018 a creat astfel aparența unei acțiuni legale de restabilire a ordinii publice și a legitimat folosirea forței și a mijloacelor tehnice din dotare de către efectivele de jandarmi aflate în dispozitivul din Piața Victoriei.
• În realitate însă, intervenția efectivelor de ordine publică nu a respectat cele înscrise în cuprinsul ordinului respectiv, acțiunea militarilor jandarmi răsfrângându-se asupra tuturor manifestanților din Piața Victoriei, inclusiv asupra celor pașnici, a copiilor și a persoanelor cu semne vădite de invaliditate, nefiind astfel asigurată protecția lor”, se arată în rechizitoriu.

S-a constatat că, în baza ordinelor primite la ora 23.11 de la inculpații mr. Cazan Laurențiu Valentin, col. Sindile Ionuț Cătălin și col. Cucoș Gheorghe Sebastian de a se interveni în forță asupra protestatarilor adunați în Piața Victoriei în vederea dispersării acestora, efectivele de jandarmi au utilizat importante cantități de muniție asupra protestatarilor, constând în grenade de mână cu efect acustic, grenade de mână cu efect iritant lacrimogen, pulverizatoare de capacitate mărită și cartușe calibru 38 mm și 40 mm cu efect iritant lacrimogen.

O parte din această muniție a fost utilizată în mod necorespunzător de către efectivele de jandarmi, provocând unor manifestanți leziuni corporale constând în arsuri, entorse, fracturi sau afecțiuni ale căilor respiratorii, ce au necesitat pentru vindecare între una și 50 de zile de îngrijiri medicale.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro