Tradiţii de botez la români

Despre botez

Botezul este unul dintre cele mai vechi și mai sacre ritualuri din tradiția creștină, având o semnificație profundă. Practica botezului a evoluat de-a lungul secolelor, însă esența sa a rămas neschimbată: un act de credință și de comuniune cu Dumnezeu.

Botezul își are originile în tradițiile iudaice de purificare prin apă, dar a căpătat o semnificație profundă odată cu apariția creștinismului. Sfântul Ioan Botezătorul a fost primul care a practicat botezul în apele Iordanului, chemând oamenii la pocăință și pregătindu-i pentru venirea lui Hristos. Momentul central al instituirii botezului creștin a fost botezul lui Iisus de către Ioan, un act care a marcat începutul misiunii sale divine și a stabilit un reper pentru toți creștinii.

În ortodoxie, botezul nu este doar un ritual simbolic, ci un sacrament esențial pentru mântuire. Se crede că, prin botez, omul este eliberat de păcatul strămoșesc moștenit de la Adam și Eva, devenind o „făptură nouă” în Hristos.

De asemenea, botezul este considerat „poarta” către toate celelalte taine, cum ar fi Mirungerea și Împărtășania. Prin scufundarea în apă de trei ori, în numele Sfintei Treimi, persoana botezată moare față de păcat și învie pentru o viață nouă în Hristos, primind darul Duhului Sfânt.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Chiar și în religiile păgâne din lumea antică, apa era considerată un element de purificare și renaștere, fiind folosită în rituri de inițiere și curățire spirituală.

În cultura românească, botezul nu este doar un act religios, ci și un eveniment social de mare însemnătate. Este ocazia prin care nou-născutul primește numele și este introdus în comunitate. De-a lungul istoriei, românii au păstrat cu sfințenie tradițiile legate de botez, îmbinând elementele religioase cu cele populare.

Nașii joacă un rol esențial, fiind considerați „părinți spirituali” care vor ghida copilul pe calea credinței. Alegerea nașilor este un moment important, aceștia trebuind să fie oameni credincioși și respectați în comunitate.

Când se face botezul

La creștinii ortodocși, botezul se face, de obicei, la scurt timp după nașterea copilului. Practica generală este ca botezul să aibă loc în primele săptămâni sau luni de viață, în mod ideal între 40 de zile și 6 luni de la naștere. Tradiția celor 40 de zile provine din obiceiul religios conform căruia mama și copilul nu intră în biserică înainte de acest interval.

Cu toate acestea, nu există o regulă strictă privind momentul botezului, iar unele familii aleg să amâne ceremonia din diverse motive personale sau practice. În cazuri speciale, cum ar fi situațiile de boală gravă, botezul poate fi săvârșit de urgență, chiar și în spital, pentru a asigura mântuirea copilului.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Deși majoritatea ortodocșilor sunt botezați în copilărie, botezul poate fi săvârșit și la vârsta adultă, în special în cazul convertirii la credința ortodoxă sau dacă persoana nu a fost botezată anterior într-o biserică creștină recunoscută de ortodoxie.

Rolul nașilor la botez

Stabilirea nașilor copilului este primul obiectiv care trebuie să fie îndeplinit pentru ca botezul să poată avea loc. Este de preferat ca nașii copilului să fie aleși dintre prietenii părinților, pentru ca relația dintre aceștia să fie una cât mai bună.

Pregătirile pentru botez încep cu mult timp înainte de ceremonie. Nașii sunt cei care cumpără majoritatea obiectelor necesare: lumânarea de botez, hăinuțele noi ale copilului, pânza albă (numită și „crâjmă” sau „pânza de mir”) și cruciulița. Lumânarea, împodobită cu flori și panglici, simbolizează lumina credinței care va călăuzi copilul pe tot parcursul vieții. Pânza albă, în care este înfășurat copilul după scufundarea în cristelniță, semnifică puritatea și renașterea spirituală.

• Trusoul bebelușului și lumânarea de botez trebuie să fie achiziționate de nași. Acestea pot fi achiziționate din orice magazin care este specializat în comercializarea articolelor necesare realizării unui botez.
• Pânza de mir este acea bucată de material în care se înfașă bebelușul după ce a fost scos din cristelniță. Trebuie să fie din pânză albă, neprelucrată.
• Lumânarea trebuie să fie din ceară naturală, albă sau alb-gălbuie. De obicei, este împodobită cu flori. Lumânarea va fi folosită apoi, când se aduce copilul la împărtăşanie.
• În timpul slujbei de botez părinții trebuie să aibă o cutiuță în care va fi păstrat părul tăiat de preot.
• Nașa copilului trebuie să dezbrace și să îmbrace copilul după ce acesta este scăldat în cristelniță. De asemenea, nașa va trebui să țină în brate copilul pe tot parcursul slujbei de botez.
• A doua zi după botez copilul trebuie să fie îmbăiat de către nașă. Apa utilizată în timpul îmbăierii copilului trebuie să fie aruncată la rădăcina unui copac. După baie, copilul se unge cu mirul de la botez și se va îmbrăca cu hainele noi.

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Află mai multe despre Ce trebuie să facă nașii de cununie sau botez

Tradiții de botez

Românii au integrat în ceremonia botezului numeroase tradiții populare. Aceste practici s-au transmis din generație în generație, combinând elemente religioase cu influențe folclorice.

Botezul are loc, de obicei, în biserică, iar slujba este oficiată de preot în prezența părinților, nașilor și a invitaților. Ceremonia începe cu lepădările, când nașul, ținând copilul în brațe, stă cu fața spre apus și respinge simbolic răul, apoi se întoarce cu fața spre răsărit, mărturisind credința în Hristos. Urmează rugăciunile și sfințirea apei din cristelniță.

Copilul este uns cu untdelemn sfințit pe frunte, piept, spate, urechi, mâini și picioare, pentru a primi protecția lui Dumnezeu. Apoi, preotul îl scufundă de trei ori în apă, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, simbolizând moartea față de păcat și renașterea întru Hristos.

De-a lungul istoriei, modul de săvârșire a botezului a variat considerabil în diferitele confesiuni creștine. În Biserica Ortodoxă, scufundarea completă de trei ori în apă este obligatorie, pentru a simboliza moartea și învierea lui Hristos. În schimb, Biserica Catolică acceptă atât scufundarea, cât și turnarea apei pe cap, mai ales în cazul pruncilor. Bisericile Protestante au o diversitate de practici, unele folosind stropirea, altele preferând botezul prin imersiune totală.

După botez, copilul primește Taina Mirungerii, fiind uns cu Sfântul Mir, și este împărtășit pentru prima dată.

Apoi, copilul este înfășurat în pânza albă și îmbrăcat în haine noi, semn al curățeniei sufletești. Nașa îl așază în fața icoanei Maicii Domnului și a Mântuitorului, rostind o rugăciune de binecuvântare. În unele zone, nașa aruncă boabe de grâu și bani peste copil, pentru a-i aduce belșug și noroc.

Petrecerea de botez și darurile

După ceremonie, urmează petrecerea de botez. Aceasta este un prilej de bucurie, reuniune de familie și celebrare a noului membru al comunității. Nașii și părinții copilului organizează masa festivă. În timpul petrecerii, se obișnuiește ca invitații să ofere daruri copilului, de obicei sub formă de bani sau obiecte utile.

Baia de a doua zi după botez

În multe regiuni din România, un moment deosebit este baia de a doua zi, considerată a fi ultima baie a copilului făcută de nașă, marcând încheierea ritualului de curățire spirituală. În apă se pun diverse obiecte simbolice: flori (pentru frumusețe și sănătate), monede de argint (pentru prosperitate), busuioc (pentru protecție divină) și miere (pentru o viață dulce și armonioasă). Se crede că această apă are puteri tămăduitoare, iar restul ei este vărsat la rădăcina unui copac sau într-un loc curat, pentru a nu călca cineva pe binecuvântarea copilului.

Sursă foto – Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News