Trebuia doar să-l ispitesc, dar m-am îndrăgostit de el

Sunt Mariana Oprișan, din Bacău și vreau, în cele ce urmează, să vă povestesc despre modul neașteptat în care eu și Alex, iubitul Adelei, cea mai bună prietena a mea, am ajuns, din niște străini, logodnici. Intr-adevăr, deși poate părea de necrezut, chiar așa s-a întâmplat: Adela avea îndoieli în privința fidelității lui Alex și a sentimentelor lui față de ea. și atunci, ce s-a gândit? Să-l pună la încercare, să vadă dacă cedează unei eventuale ispite. Cum cea mai la îndemână ispită eram chiar eu, prietena ei, așa se face că m-am trezit, peste noapte, în postura de a încerca să îl seduc pe Alex.

Probabil vă întrebați de ce am acceptat să intru într-o asemenea combinație ciudată și riscantă. Răspunsul este simplu: din atașament față de prietena mea. Adela era o ființă care avea nevoie de ajutor, iar eu i-l puteam oferi. Lucrul acesta m-a încântat, întrucât întotdeauna mi-a făcut mare plăcere să îmi ajut semenii. De altfel, ca să vă faceți o părere despre mine, poate ar trebui să vă dezvălui faptul că lucrez la un azil de bătrâni, unde zi de zi intru în contact și sprijin oameni bătuți de soartă. Dar asta nu e totul. Pur și simplu, așa este firea mea, una altruistă. Îmi place să fac fapte bune.

Nu vreau să lungesc prea mult povestea mea și, în plus, sunt nerăbdătoare să intru în miezul faptelor, anume la situația ingrată, pe de o parte, dar incitantă, pe de alta, în care am ajuns tocmai din cauza binefacerii mele. E vorba de sprijinul pe care am acceptat să i-l dau Adelei, colegă de serviciu si prietena mea cea mai bună, fată de treabă și serioasă, al cărei partener îi făcea zile fripte, nemaioferindu-i siguranță, stabilitate, încredere, sinceritate.

— Mariana, nu știu ce să mă mai fac cu Alex… E a treia oara când îl prind cu minciuna în ultima perioadă, mi s-a destăinuit ea, plină de tristețe, într-o zi. țin prea mult la el și n-aș vrea să-l pierd, că prea mult timp am fost singură și prea multe frustrări am acumulat. Dar nici să stau alături de un ticălos numai de dragul de a fi împreună cu cineva nu îmi convine…

— Te înțeleg foarte bine, Adela, și eu aș simți la fel în locul tău, i-am răspuns cu toată deschiderea și căldura, cu atât mai mult cu cât o vedeam suferind. De altfel, știi bine că pe ultimul meu iubit tocmai de aceea l-am îndepărtat, pentru că l-am prins cu fofârlica.

— Da, știu asta, Mariana, dar nici nu aș vrea să mă pripesc, rejectându-l din inima mea, pentru ca mai apoi să îmi pară rău, a continuat prietena mea. Practic, nu dețin nicio dovadă că Alex este incorect, nesincer și mă înșală, totul e numai o impresie de-a mea, o senzație, ceva nedeslușit… Dacă aș putea să mă conving, altfel ar sta lucrurile, mi-aș regăsi echilibrul…

— E simplu, m-am entuziasmat eu atunci, oferindu-i soluția salvatoare: pune-l la încercare!

Odată pornită, discuția a stârnit o adevărată furtună de idei și a continuat pe aceeași temă încă multă vreme, în final Adela dându-mi dreptate și ajungând la concluzia că cea mai la îndemână cale de a-i verifica fidelitatea iubitului său ar fi să îl tenteze. Adică, mai exact, să îi introducă în anturaj o persoană atrăgătoare, plină de sex-appeal și bine făcută, care să manifeste interes față de el: o ispită!

Cum semnalmentele acestea mi se potriveau întru totul, eu fiind o fată cu adevărat stârnitoare din cap până în picioare, cum eram singură în acel moment, neavând vreo obligație față de un partener și cum eram dornică de a-mi ajuta prietena, am acceptat rolul de ispită. Am declanșat astfel atacul la Alex, un atac care până la urmă avea să se dovedească încununat de succes. Că, de fapt, succesul avea să fie unul nebănuit, mult mai profund decât ne așteptaserăm inițial, habar nu aveam, nici eu, nici Adela, în acel moment…

întâia apropiere de Alex am încercat-o după vreo săptămână de tatonări, perioadă în care îi băgasem tot felul de apropouri și îi aruncasem tot felul de ocheade sugestive. Atunci, în acea seară de mai, Adela își aniversase ziua de naștere, iar la spargerea petrecerii l-a rugat pe prietenul ei:

— Alex, dacă nu te superi, aș vrea să te rog să o conduci și pe Mariana acasă. E târziu, e singură, e băută bine și n-aș vrea să i se întâmple ceva pe drum.

— Bineînțeles, iubito, nicio problemă, a răspuns Alex prompt, întorcându-se către mine. Te rog să mă anunți când ești gata de plecare, ca să fac comandă la taxi.

— Mulțumesc, Alex, dar nu e nevoie de niciun taxi, locuiesc la doar câteva sute de metri distanță de aici, am intervenit eu. Dacă ești atât de amabil, vom merge pe jos.

Zis și făcut. Eu și Alex am plecat pe jos către casă. Pe drum, pe care în mod expres l-am lungit cât am putut, alegând o variantă ocolitoare, m-am agățat de brațul bărbatului de lângă mine și, cu un gest firesc, mi-am împins sânii fermi înspre pieptul lui robust. M-aș fi așteptat să se retragă, dar el nu a făcut nicio mișcare în acest sens. Dimpotrivă, mi s-a părut că mai tare se opintește în mine, făcându-mi pieptul să explodeze de-a dreptul prin bluza de in, lucru care nu îmi displăcea deloc, de altfel. Cărei femeie nu îi place să simtă atingerea unui mascul superb?

într-adevăr, Alex este un exemplar superb. Prevăzut din naștere cu un chip de playboy și un corp de culturist, dublate de o minte superioară, ce îi permite să emită raționamente logice și plauzibile, dar și de o situație materială grozavă, tipul se constituie într-o partidă minunată pentru orice tipă cu capul pe umeri. în trecut, chiar mă întrebasem cum de reușise Adela să și-l apropie, căci, între noi fie vorba, deși este amica mea, trebuie să recunosc că ea este o ființă destul de comună, fără strălucire sau calități deosebite. Nu reușisem însă să găsesc un răspuns.

Până la urmă, răspunsul avea să se dovedească a fi mai banal decât aș fi crezut: pur și simplu, fata avusese noroc. Părinții săi și ai lui Alex erau prieteni de familie, iar ei copilăriseră împreună. Așa se face că ajunseseră să se întovărășească: mai mult dintr-o inerție a lucrurilor decât dintr-o atracție arzătoare, după cum aveam să aflu ulterior. Până atunci însă, avea să mai treacă ceva timp și mai aveau să se petreacă destule lucruri, cel mai interesant dintre acestea fiind acela că Alex s-a îndrăgostit de mine…

După seara în care Alex m-a condus acasă, am avut o discuție cu Adela, în care i-am povestit ce se întâmplase, mai puțin partea cu apropierea dintre mine și iubitul ei. Aceasta, pe de o parte, fiindcă nu voiam să o indispun, iar pe de alta, fiindcă nu eram sigură că tipul se dăduse într-adevăr la mine. Dacă totul era doar o închipuire de-a mea, dacă doar mi se păruse că marșase la avansurile mele? Trebuia să am o confirmare, și asta cât mai curând. Motiv pentru care am aranjat cu Adela o nouă întrevedere între mine și Alex.

De data aceasta, întâlnirea a avut loc la un meci de baschet, unde m-am dus în locul Adelei, sub pretextul că ea nu se simțea bine, acuzând crampe stomacale, și pot spune cu mâna pe inimă: când m-a văzut apărând la sală, Alex s-a luminat la față! Mi-a fost clar atunci că mă plăcea și mă dorea, drept care m-am hotărât pe loc să nu mai stau pe gânduri, ci să atac problema direct. M-am apropiat și, în loc de salut, l-am sărutat pe obraz. Mi-a răspuns cu multă căldură și mi-a confirmat verbal ce îmi transmisese senzorial:

— Mariana, ce frumoasă surpriză! Mă bucur foarte tare să te văd!

— Bucuria este reciprocă, Alex, i-am răspuns, oarecum fâstâcită. știi, mă aflu aici fiindcă Adela nu a fost disponibilă, dar, sinceră să fiu, aș fi venit oricum… Mi-a rămas gândul la tine.

— și mie mi-a rămas gândul la tine, a sărit el, entuziasmat, cuprinzându-mă pe după umeri și depunând o caldă sărutare pe tâmpla mea. Chiar am vrut să te sun, dar nu am numărul tău de telefon. Iar Adelei mi-a fost jenă să i-l cer…

— Chiar așa, Adela! mi-am amintit eu atunci. Cum rămâne cu Adela?

— Eu și Adela am încercat să fim împreună numai fiindcă așa își doreau familiile noastre. De fapt, între mine și ea nu mai e nimic. Nu mă interesează

Adela, mi-a mărturisit el, privindu-mă direct în ochi

— Atunci, dacă pe tine nu te interesează, nu mă interesează nici pe mine, i-am replicat, bucuroasă. La urma urmei, avem doar o viață, și așa scurtă, așa că suntem datori s-o trăim frumos…

Aceea a fost ziua în care eu și Alex am devenit, efectiv, un cuplu. Fiindcă de la sala de baschet am plecat împreună la cinema, la mall, iar de acolo, într-un final, la mine acasă. Cum locuiesc singură, cred că nu vă este greu să vă imaginați ce anume s-a petrecut acolo, așa încât n-am să insist cu detaliile… Am să mă rezum la a vă destăinui faptul că Alex este un amant grozav, este la fel de dibaci la pat pe cât de galant este în societate. Una peste alta, am avut parte de o noapte memorabilă. și era doar prima dintr-o lungă serie care avea să urmeze…

Problema care rămânea era cum să îi dezvălui prietenei mele întorsătura neașteptată pe care o luaseră lucrurile. Nu voiam să o rănesc, spunându-i că i-am furat iubitul, dar nici nu voiam să renunț la Alex. Drept urmare, i-am prezentat lucrurile oarecum încâlcit, încât să-i atenuez durerea:

— Adela, draga mea, am pentru tine o veste bună și una proastă: vestea bună este că ai avut dreptate! Vestea proastă este că Alex te înșală!

— Mariana, nu pot să cred una ca asta! Alex mă înșală? Ești sigură de ceea ce spui? a bâiguit ea, încremenită, cu mâna la gura întredeschisă.

— Bineînțeles, Adela, nu am niciun dubiu în această privință. Alex te înșală! Chiar aseară s-a culcat cu mine!

— Cuuum? a sărit atunci Adela ca mușcată de șarpe. Alex s-a culcat cu tine? Tu te-ai culcat cu iubitul meu? Doamne, cum ai putut să îmi faci așa ceva? Ce fel de prietenă îmi ești tu? Nu pot să cred…

— îți sunt cea mai apropiată prietenă, Adela. Doar știi asta, i-am replicat eu, strângând-o în brațe. Gândește-te numai la ce sacrificiu am făcut de dragul tău. și apoi, cum altfel aș fi putut avea dovada că te înșală, dacă nu mă convin-geam de asta pe propria piele?

— Ai dreptate, Mariana… îți mulțumesc pentru tot și te rog să mă ierți că m-am îndoit de bunele tale intenții, mi-a răspuns Adela după ce a trecut peste șocul veștii aflate. Măcar acum știu cât de netrebnic este Alex și ce greșeală era să fac rămânând alături de el…

Adela a rupt legătura cu Alex chiar a doua zi, fără nicio explicație, apoi, spre ușurarea mea și a iubitului meu, peste puțin timp avea să profite de o oportunitate și să se transfere cu serviciul în capitală. Am căpătat, astfel, cale liberă pentru a ne vedea de iubirea noastră, fără să trebuiască să ne ascundem de Adela. și, timp de câteva luni, cât a trecut de atunci, ne-am consumat dragostea la maximum, trăind din plin fiecare clipă petrecută împreună.

— Mari, te iubesc așa cum n-am iubit pe nimeni niciodată! Nici nu cred că voi mai iubi pe cineva ca tine… îmi spune Alex în momentele de intimitate, în timp ce mă dezmiardă și mă răsfață. Ești însăși viața mea!

— Alex, ești sufletul meu pereche, îi răspund eu cu patos. Ce mă faci tu să simt nu am mai simțit niciodată! și sunt atât de fericită! Te iubesc, dragul meu Alex…

Aș putea continua așa la infinit cu dialogurile dintre mine și cel devenit între timp logodnicul meu, dar cred că v-ați făcut deja o părere despre cât de intensă este trăirea care ne leagă sufletele și cât de înflăcărată este pasiunea care ne arde trupurile.

Acum, să vedeți însă ce dilemă m-a lovit deunăzi, după o discuție cu o altă prietenă de suflet, Ileana: în ciuda a ceea ce îmi declară, oare nu cumva Alex ar fi în stare să mă înșele și să mă lase pentru alta, așa cum a lăsat-o pe Adela pentru mine? în sinea mea, simt că nu e posibil, că nu m-ar lăsa niciodată pentru nimeni, dar, ca să fiu sigură, m-am gândit să-l pun la încercare, adică să-i scot în cale o ispită: peste câteva zile îl voi invita la aniversarea mea, iar la plecare îl voi ruga să o conducă acasă pe Ileana…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE