Ovidiu Cuncea a fost, de mic, între două mari iubiri: cea de Dumnezeu şi cea pentru teatru. A terminat mai întâi Facultatea de Teologie, iar mai apoi a făcut şi IATC-ul, ambele la Bucureşti.
Într-un interviu acordat pentru Formula As, Ovidiu Cuncea a povestit câteva dintre momentele care l-au făcut să îşi îndrepte paşii spre preoţie.
„Era prima dată când intram în Sfântul Altar. În timpul slujbei, am vrut să trec prin faţa Sfintei Mese, şi părintele mi-a zis: „Nu-nu, pe acolo nu se trece, numai preotul poate să treacă.” A apărut astfel prima întrebare: de ce nu am voie? Pentru că e loc sfinţit – mi-a răspuns. Apoi a spus, în timpul epiclezei: „Aşază-te în genunchi, acum se pogoară Du­hul Sfânt.” „Cum se pogoară Duhul Sfânt?”. Şi am pri­mit cu toată fiinţa mea de copil Li­turghia, cu alţi ochi, ochi din care îmi curgeau lacri­mile ne­con­tenit. Mi-am dat sea­ma că acolo se pe­tre­cea ceva peste pute­rea mea de înţe­legere şi care nu venea de la oameni. În noaptea ur­mătoare n-am dormit, tot întrebându-mă ce e cu Dumnezeu şi cum aş pu­tea să aflu”, a mărturisit el.
După ani de actorie, Ovidiu Cuncea a avut un alt moment inexplicabil, care l-a făcut să-şi dea seama că trebuie să meargă pe calea credinţei. Într-o excursie făcută cu mai mulţi actori la Prislop, Ovidiu Cuncea a trăit o experienţă care l-a marcat. „Momentul în care am realizat că asta e adevărata mea vocaţie a fost la mormântul Părintelui Arsenie Boca, la Prislop. În urmă cu câţiva ani, însă, m-am aşezat în ge­nunchi dinaintea crucii sale şi i-am spus: „Părinte, am şi eu o rugăminte: aş vrea să fiu preot al lui Dumne­zeu”. Şi am început să plâng, şi îmi curgeau la­crimile în asemenea hal, încât m-am ascuns de co­le­gii mei actori, ca să nu crea­dă că cine ştie ce pă­cat am, cine ştie ce sufe­rinţă… Este acolo un fag mare, pe care l-am îmbră­ţi­şat şi am plâns, am plâns, am plâns, până n-am mai avut lacrimi. Atunci am simţit ca o mângâiere, aşa, că voi fi hirotonit”, a mai povestit el.
De anul trecut, Ovidiu Cuncea a fost hirotonit diacon şi predică în diverse biserici, dar nu a renunţat la actorie. „De un an de zile am încercat să îmi fac rolurile în aşa fel încât să nu îl supăr pe Dumnezeu. Numai la El mi-e gândul, nu la oameni sau instituţii. El să fie mulţumit de mine”.


 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.