Alchimia românească: când alegi și se alege praful

Un an mai târziu era împăiat în viu, nici n-a fost greu. L-au luat băieții în primire și au făcut din el primul voiajor al țării.

Singurul lucru la care Iohannis a devenit constant mai bun în cei zece ani de frecat menta a fost voiajul.

Așa cum prostituata bătrână nu se sperie de o socoteală mare, și Iohannis, maturizându-se turistic, nu s-a speriat de călătoria tot mai lungă.

Pe scurt, de România Educată s-a ales praful. Pe și mai scurt, de România Normală s-a ales pulberea. Munca e grea și, ca atare, neplăcută și era culmea să se apuce Iohannis în pragul pensiei de ea.

Teoria lucrului bine făcut a fost doar o gargară lentă făcută de un individ cvasiuman cu vocabular de cincizeci de cuvinte, atenție și îngrijorare.

Un popor care se lasă tras pe o asemenea sfoară poate alege efectiv orice.

De altfel, milioane de români l-au ales mai an pe un minion guru în delir, biată Matrioșkă a intereselor Moscovei. De ce? Pentru că atât i-a dus tărtăcuța.

E comic și tragic, totodată, cum indivizi cu inteligența fragilă se vaită pe o rețea chinezească, amplificând propaganda rusească, la care sunt expuși de când fac ochi și dau scroll, că sunt sclavii Europei, când fără Europa erau în gubernie, încolonați, înainte marș, spre tranșeele unde ar fi murit cu mațele pe afară întru gloria țarului din capul lor cam golit de rațiune.

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

Răstimp, „esențialii” (ați și uitat pandemia, mama radicalizării, căci războiul criminalului în serie de copii Putin e tatăl?) fac gușă, burtă, amantă și vilă pe Coastă.

Le intră speciala cât tinerii cu mințile rătăcite se omoară unii pe alții în live-uri pe TikTok cu droguri. Și singura „soluție” pe care o poate propune alde Antonescu e de un populism radical, demn de Coreea de Nord în călduri.

Politici publice nu e în stare unul să genereze! Avem doar campioni pe județ la gargară, la delir, la vrăjeală și la caterincă. Penibilul a depășit bariera absolutului.

Dar există un motiv pentru care această alchimie funcționează, indiferent de epoca istorică (a funcționat și sub Ceaușescu, și sub Iliescu, și sub Constantinescu, și sub Băsescu, și sub Iohannis): mereu s-a ales praful!

S-a ales praful pentru că a mers și așa, pentru că ne înțelegem noi, pentru că românul e cel mai deștept din lume și n-are nevoie să învețe nimic, pentru că din capitalism n-am înțeles decât profitul, pentru că – așa cum mi-a spus cândva într-un interviu un disident adevărat (Vasile Paraschiv) – românii ar fi vrut în 1989 adevăr, dreptate și libertate. Și s-au ales doar cu libertatea de a fi proști în câte feluri vor, fără să-i deranjeze nimeni.  

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

Fiindcă, ia uite, statul român nici n-are cu ce să-i deranjeze, fiindcă statul român nu se poate abține să nu existe decât în zilele de salariu și de primă. Sau la ordin, târâș pe coate.

Și între timp, „sistemul” a ajuns, în ochii resentimentarilor, lăsați să crească pârloagă pe câmpul vieții, sub sunetul de sirenă al huliganilor politici, cei care au traversat tranziția cu toți dinții în gură. Oameni răi, le pune Soros și plombe.

România e sfâșiată de bule aflate în stare de război civil. Până la războiul din Ucraina e departe. Avem război și acasă.

Și politrucii mestecă în continuare clișeele lor de doi bani, iar televiziunile se întrec în coborârea în mlaștină și întinează numai nobilele idealuri ale mahalalelor.

Și statul, cum ziceam, e sublim, dar lipsește cu desăvârșire. Cetățeanul e toată ziua cu marș-mă-ul în gură, cu ura în suflet, cu caii verzi pe pereți virtuali și cu țapii ispășitori livrați cu lingurița pe canalele de propagandă.

Secolul XXI: adio, creier, bun-venit, manipulare nonstop. Și, nu în ultimul rând, căldurosul Doamne-ajută peste toate sufletele moarte locuite doar de frică și furie.

Și uite așa, mereu, praful, praful și pulberea. 

Foto: Hepta