Cine face politici publice în România?

Familiile destrămate, trauma exilului, dependența de păcănele, mass-media care funcționează ca agenții de propagandă bugetate de partidele politice (ce democrație e asta, tovarăși?!), infrastructura feroviară, calitatea slabă a actului de învățământ, lipsa spitalelor și a autostrăzilor, inechitățile din sistemul de pensii, regimul fiscal total injust, serviciile secrete total nereformate, care funcționează după un model securistic moștenit din tiranie – și lista poate continua la nesfârșit.

Într-o lume normală, politicienii ar trebuie să se ocupe cu politicile publice, nu cu prezervarea propriilor privilegii porcești. Să aibă viziune, să fie capabili să dea un exemplu și o direcție. Să aibă curaj, claritate în idei și acțiune. 

În schimb, românii au generat lideri slabi, debili sau chiar evident bolnavi psihic (groaznic și eșecul școlii românești de psihiatrie!).

Demagogi, fanatici, clovni fără umor, fricoși, satrapi de provincie și lacheii lor, proști, proaste, hoți ordinari și hoți talentați, interfețe ale interlopilor, trimiși speciali ai clanurilor, drogați, penali, analfabeți (dar doctori, nu așa!). Cam asta e oferta, în linii mari. Poftiți de alegeți! 

Cine se ocupă de problemele reale ale României și cum? De problemele din justiție, de la interne, de la muncă? Cine și cum?! Serios!

Garnitura asta de lideri este, văzută dinspre cetățeanul autonom (care e mai rar ca dropia, de altfel) cea mai slabă de la revoluție încoace – și urmează una și mai slabă. Pentru că, vorba bună a lui Hagi, s-au pus castraveți și am așteptat să iasă pepeni.

Partidele politice sunt o farsă și o oglindă a unei societăți defecte, care își truchează școala, unde inșii se  fac și ei că fac, caută scurtături și s-au degrevat de povara gândirii, a memoriei și a conștiinței. Pe scurt, predomină neisprăviții. 

Excepțiile, în măsura în care există, n-au niciun ecou semnificativ în societate. Retorică? Discursuri? Leadership? Baliverne, poate. Harneală, desigur.

Domină patriotismul de strigătură, întreținut de presa aservită, de lătrăii de serviciu. Doar pentru că ăștia-s catastrofali, și sunt, nu înseamnă că alternativele nu sunt și mai proaste, căci sunt.

Alternative bune, decente – pur și simplu nu există, pentru că nu s-a îngrijit nimeni să existe. Pentru că societatea românească e profund incapabilă să se organizeze, de aia nu avem nici exemple, nici oameni normali în funcții publice.

Și e, în schimb, plin de ceaușești de buzunar, cu sau fără chelie. Din nou: excepțiile sunt atât de palide că nu umpli cu el nici măcar un Mizil sau Băicoi de excepții. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.