Drag, adorat popor, halal conducători!

Gheorghiu-Dej, care dacă ar fi trăit într-o democrație care să nu fie populară și să aibă în dânsa și OTV, i-ar fi fost client seară de seară. Ceaușescu, o calfă de cizmar, un semianalfabet, viclean și totodată încuiat și criminal.

Iliescu, un intelectual comunist cu față umană, care s-a dedat, nu fără voluptate, celor mai mari orori comise de un șef de stat de la dictator încoace. N-a plătit nici măcar cu o secundă de închisoare pentru morții de la Revoluție și Mineriade. A murit într-un spital de neosecuriști și a fost îngropat cu onorurile cuvenite unui fost șef de stat fără cazier.

Emil Constantinescu, care s-a autodemascat drept impotent în relația cu serviciile, care l-au murat ca pe varză…

Băsescu, el însuși securist, turnătorul Petrov, lins de toată floarea cea vestită a intelectualității din Valahia eternă (domnilor, dumneavoastră nu cunoașteți intelectualul român!, vorba bună a lui Rebreanu). O poamă rară, șprițuia și urca la volan. Iar pe când era primar făcea unele atât de nefăcute încât nici măcar Piedone sau fratele Negoiță n-au ajuns până la performanțele sale de a profita de funcție, hă-hă-hă, așa erau vremurile, doamnă.

Și deloc în ultimul rând acest Iohannis, pe care trebuie să-l alerge statul român (vorba vine stat) să-i schimbe yala la casa luată cu japca. În odiosul sistem comunist (ilegitim și criminal), Iohannis, cu găinăriile lui imobiliare, ar fi înfundat pușcăria.
 
La românii verzi (nu suntem totuși Franța, măcar că Iohannis nu e un Sarkozy), o să fie îngropat cu salve de tun, după ce a luat o țară parțial democratică și a predat-o pădurii, prădată de securiști, fără justiție, fără apărare în fața Moscovei și fără niciun viitor.

Și în adorabila lor naivitate românii l-au crezut pe Iohannis un Carol I.

Și pe Nicușor Dan un Einstein, un Euclid, un ceva, acolo, doar ca să nu se vadă realitatea că de când a devenit republică România n-a mai ieșit din Caragiale.

Suntem când în O noapte furtunoasă, când în Conu Leonida față cu reacțiunea, când în O scrisoare pierdută.

Iar când ajunge să te conducă și Marcel de la Buzău (fără diplomă de Bac găsită) mai nimerești și prin Domnu Goe…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE