Gaza devine astfel nu doar un spațiu de violență extremă, ci și terenul unei lupte epistemice globale, în care martorii de la firul ierbii, arhivele alternative și cartografiile decoloniale demontează opticile „neutre” ale științei occidentale și ale instituțiilor care până acum au tăcut complice. Aceasta nu mai este doar o confruntare militară, ci și o revoltă împotriva uitării.

Autorii subliniază cum genocidul transmis în direct din Gaza a provocat o ruptură fără precedent în sistemul global de cunoaștere și reprezentare. Distanța epistemică care a permis instituțiilor occidentale să se sustragă responsabilității morale pentru violențele pe care le-au susținut sau perpetuat de-a lungul timpului colapsează. Vizibilitatea imediată a atrocităților comise de Israel în Gaza, transmisă prin rețelele sociale, arhivele digitale și cartografiile decoloniale, a expus fragilitatea opticii imperiale. Anthony și Dimashk vorbesc de acea perspectivă care pretinde obiectivitate și neutralitate, dar care în realitate servește la camuflarea dominației coloniale.

Această vizibilitate insurgentă a fost declanșată de ceea ce autorii numesc o „intifada epistemică”, adică o revoltă a cunoașterii în care palestinienii și aliații lor din întreaga lume au reconfigurat raportul dintre martor și privitor, între colonizat și colonizator. Prin mărturii directe, filmări, artefacte digitale și intervenții cartografice, imperialismul informațional este contestat chiar pe propriul teren, cel global, digital și aparent „neutru”.

Instituțiile academice din Occident, în special universitățile de elită, au devenit un teren-cheie în această bătălie. În loc să fie spații de dezbatere critică, multe dintre ele au ales să suprime vocile palestiniene. Aceeași logică care separă știința de violența colonială separă și educația de suferința reală a celor ocupați. Fondurile europene pentru companii de armament israeliene, precum Elbit Systems sau Israel Aerospace Industries, ne arată cum cercetarea științifică și militară sunt intim interconectate. Această „știință a morții” poartă nume divine, precum Skylord sau Hermes, și produce suferință la cub în locuri precum Gaza, un spațiu geografic populat de cei mai mulți copii amputați din lume.

În acest context, arhivarea devine un act politic central. Cu sute de jurnaliști uciși și rețelele sociale cenzurate masiv, palestinienii și susținătorii lor creează arhive alternative, Fighting Erasure, We Are Not Numbers, Israel Exposed, în care sunt stocate terabytes de materiale despre crimele de război. Aceste arhive funcționează ca o contra-memorie colectivă, într-o luptă împotriva uitării instituționalizate și a narațiunii oficiale care încearcă să minimalizeze sau să nege genocidul. 

Într-o postare din iulie 2025, Israel Exposed declara că a distribuit peste 8.500 terabytes de materiale video cu atrocități. Aceste arhive au influențat deja procesele internaționale, un exemplu fiind procesul intentat Israelului de către Africa de Sud la Curtea Internațională de Justiție.

Pe măsură ce se pierde controlul asupra narațiunii, reacția instituțională occidentală este una de represiune: studenți sunt expulzați, protestatari arestați, conturi suspendate, iar hashtagurile legate de Gaza sunt ascunse sau șterse. Această cenzură digitală este echivalentul unui „asediu algoritmic”, menită să izoleze Gaza nu doar fizic, ci și informațional. Meta, Google, X și alte companii de tehnologie au colaborat pentru a reduce la tăcere mărturiile directe, folosind inteligența artificială pentru a „modera” ceea ce deranjează.

Totuși, acest asediu nu a reușit să oprească emergența unei epistemologii de rezistență. Arhivele insurgente, mărturiile live și rețelele de solidaritate transnaționale refuză uitarea. Spre deosebire de genocidurile coloniale anterioare, unde, spun autorii, documentarea aparținea învingătorului, în Gaza, în timp real, victimele își spun singure povestea.

Cartografiile decoloniale joacă și ele un rol important în această contra-narațiune. Proiecte precum Palestine Open Maps sau lucrările lui Salman Abu-Sitta reconstituie geografia pre-Nakba și documentează sistematic distrugerea Palestinei. Hărțile nu mai sunt doar instrumente de dominație, ci devin spații de revendicare a pământului și a memoriei. 

Sintetizând, autorii afirmă că Gaza nu este doar un loc al suferinței, ci și unul al unei noi metode de cunoaștere. Testimonialele din Gaza rescriu raportul dintre vizibilitate și adevăr. Într-un peisaj devastat de bombe, Gaza își desenează spațiul eliberării nu cu sateliți și drone, ci cu ochii martorilor și cu arhivele ce salvează uitarea. Un spațiu geografic al neuitării!

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.
ABONEAZĂ-TE Cristi Rogozanu

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.