De jure, de facto și după părerea mea: recesiunea

Într-un context legat de recensământul populației, în urmă cu aproape 25 de ani, Igor mi-a făcut lucrurile foarte clare: ca jurnalist nu ești niciodată o curea de transmisie a oficialilor. De aceea îți sugerez să analizezi realitatea așa cum o fac și eu, mai mi-a spus Igor, respectiv din cel puțin trei unghiuri: „de jure, de facto și după părerea mea”.

Pe scurt: conform legii, conform realității și după părerea mea. Astfel voi analiza azi în premieră pentru Libertatea, cele mai noi date de la Institutul Național de Statistică (INS). Prin prisma valorii totale a bunurilor și serviciilor produse de economie într-un an, respectiv Produsul Intern Brut (PIB), analizez ce s-a întâmplat în 2025 cu economia României.

De jure: economia României nu a fost în recesiune

Conform „legii” România nu este în recesiune, pentru că un ritm pozitiv de evoluție a economiei înseamnă creștere economică. 

Datelor preliminare publicate azi de INS arată că în 2025 comparativ cu 2024, PIB s-a majorat cu 0,6%. A decelerat, adică economia a continuat să crească dar mai lent decât în 2024 (0,9%). Este al treilea an consecutiv în care România își înjumătățește ritmul de creștere, dar nu e pe minus.

De facto: economia României a fost în recesiune

În realitate, economia României a intrat în teritoriu negativ în anul 2025. Aceleași date INS ne-au arătat două cifre mult mai valoroase decât creșterea declarată de +0,6%:

• PIB-ul trimestrului IV din 2025 a scăzut în termeni reali cu -1,9% față de trimestrul III 2025. 
• PIB-ul trimestrul III din 2025 a scăzut în termeni reali cu -0,1% față de trimestrul II 2025.
• -3%: aceasta reprezintă diferența dintre ritmul de creștere al trimestrului II față de cel din trimestrul IV. Indicatorul acesta însumează relevanța primilor doi.

În esență, cele două evoluții ne arată că în a doua jumătate a anului 2025, România a fost în recesiune tehnică (două trimestre consecutive de evoluție negativă față de precedentele). Panta de creștere mai lentă a economiei s-a inversat în trimestrul III, iar economia a intrat în teritoriu negativ și puternic negativ în trimestrul IV.

Înrăutățirea capătă o dimensiunea aproape dramatică, având în vedere că s-a întâmplat în numai șase luni, și fără vreo contribuție a mediului extern: -3%. 

-1,9% cât reprezintă scăderea din trimestrul IV față de trimestrul III, surprinde bine bine sensul actual al economiei, dar -3% este și mai relevant pentru faptul că brusc, în numai șase luni din 2025, a fost inversat ciclul economic din creștere în recesiune.

Recesiunea, după părerea mea

Părerea mea am exprimat-o și asumat-o în urmă cu mai bine de opt luni. În 2 iulie 2025 anticipam consecințele măsurilor primitive de politică fiscală, în articolul publicat în Libertatea: Efectele „reformatorului” Bolojan: recesiune deplină (-2,5%) în 2025 și inflație de 10%. Era ceva de neanticipat, încă de atunci?

În ceea ce privește inflația de 10%

Cu o inflație de 9,7% comunicată definitiv de INS pentru 2025, ar fi q.e.d, dar ar mai fi util de adăugat încă trei „amănunte”:

• În 16 mai 2025 (cu două zile înaintea alegerilor prezidențiale din 18 mai 2025), BNR estima o inflație de 4,6%, deși știa despre liberalizarea de la 1 iulie 2025 a prețului energiei electrice.
• În august 2025 (deși știa de majorarea TVA de la 1 iulie 2025), BNR estima o inflație anuală de 8,8%)
• Ținta de inflație a BNR este de 2,5%, cel mult 3,5%.

Singura mea întrebare este ce a urmărit BNR prin menținerea dobânzilor la cel mai înalt nivel din Uniunea Europeană, în condițiile în care iar a ratat ținta de inflație. Adică de ce a făcut asta exact atunci când populația, companiile și statul român aveau cea mai mare nevoie de dobânzi mai mici iar BNR avea toate pârghiile pentru asta.

Mugur Isărescu și BNR au urmărit deliberat recesiunea cu consecința pierderii locurilor de muncă, prin politica lor de dobânzi favorizând profiturile capitalurilor „vagaboande”? Nu zic „da” decât în privința capitalurilor „vagaboande”. 

Totuși, prin nemodificarea ratei de dobândă, este greu de crezut că BNR a făcut altceva decât nimic bun în 2025, din perspectiva pârghiei politicii monetare. Îl și văd pe domnul Isărescu, aflat atunci în anul 38 de mandat, cum ne va servi din nou lecții de înțelepciune, post-factum. 

La fel făcea cu Ponta, Tăriceanu, Ciolacu și cu alții pe care i-a adunat, rând pe rând, la aceeași masă a BNR, ca să sărbătorească succesele cu o icră neagră.

În ceea ce privește recesiunea deplină (-2,5%)

Revenind, datele prezentate de INS arată pe deplin primele efecte ale măsurilor „reformatorului” Bolojan, devenit premier în 23 iunie 2025:

• În 30 iunie 2025, România a înregistrat vârful ciclului economic de creștere (+1,1%).
• De la acel platou, căderea economică de -1,9% consemnează o decelerare de -3%, așa cum am arătat.

Despre faptul că puterea anterioară (tot ei) și-a bătut joc de multe resurse de creștere în timp ce Mugur Isărescu (reales de  ea) le-a ținut tira, am tot scris, încă înainte de descălecarea lui Bolojan. Spre exemplu în martie 2025: Politica economică a lui Bebe Bronzatu și a lui Manole Eternu

Azi vedem și oficial că economia a atins vârful de creștere la jumătatea lui 2025. 

De facto și după părerea mea în ciuda acestui lucru anticipabil, au apărut măsurile represive „fără cap” dar asumate de Bolojan.

Ca și consecință, la acest moment, decelerarea economiei (încă creștere) a fost înlocuită brusc de recesiunea indusă. Trimestrul IV 2025, al doilea consecutiv de scădere economică, cu -1,9%, nu poate fi interpretat altfel.

Au umplut-o „de sânge”

Oricât ar încerca domnul Bolojan să justifice efectele politicilor de buzunărire a contribuabililor captivi și corecți (majorare TVA, accize, înghețare de salarii, dublarea impozitelor locale, etc.) pe fondul inițierii și asumării politicilor de delincvență financiară de stat, au băgat economia timpuri în recesiune și o vor conduce spre o recesiune deplină, care deja se manifestă. Chiar dacă populația percepe mai târziu ceea ce noi, economiștii, vedem în avans sau pur și simplu, chiar dacă unora nu le pasă.

Scăderea lună de lună a consumului privat (principalul motor de creștere a economiei) arată că au reușit să transforme sentimentul consumatorilor din „încredere” în „frică”: lumea nu mai are siguranța creșterii reale a salariului, ba chiar mulți nu mai au nici măcar siguranța salariului. Costul vieții și șomajul au crescut semnificativ în 2025.

Prin urmare, politicile lui Bolojan au calat cam toate motoarele economiei românești, care oricum erau în „relanti” la jumătatea anului. Întrucât politicile economice represive continuă cel puțin la fel și în 2026, recesiunea deplină este aici, cu efecte dramatice asupra puterii de cumpărare a populației pe măsură ce se va acutiza și va deveni profundă.

În aceste condiții reacția domnului Bolojan la datele de PIB de astăzi poate reprezenta, în cel mai bun caz, o superbă demonstrație că nu înțelege pe ce lume trăiește, din punct de vedere economic. 

După părerea mea, reacția premierului României demonstrează mai degrabă analfabetism economic și financiar. Nu o spun cu condescendență și încerc să o fac politicos. Pare genul care nici nu vrea să învețe, și este perfect legitim raportat la propriile circumstanțe: cam toată viața lui publică care l-a propulsat aici, atunci când băga cardul în bancomat, îi ieșeau bani de la stat, ca și acum.

• „Creșterea economică a României în 2025 a fost 0,6% în condițiile schimbării, în numai șase luni, a modelului economic care ne-a pus cu spatele la zid”.

Modelul economic „inventat” de domnul Bolojan înseamnă de facto buzunărirea contribuabililor captivi, dobânzi enorme pentru creditori și delincvența financiară față de propria populație, în lipsa oricărei reforme. 

De fapt, prin majorarea impozitelor pentru contribuabilii captivi (și corecți), „modelul” lui Bolojan e cel care cu fața la zid, în timp ce el ne marchează „șuturi”, din spate. 

• „Nu traversăm o criză. Traversăm o perioadă de corecție economică necesară pentru a avea o economie mai stabilă și la mai puternică, care să aducă prosperitate pe termen lung”.

Îl rog frumos pe domnul Bolojan să pună mâna pe carte. Iar dacă buzunărirea populației captive (și favorizarea grupurilor de interese nelegitime din anticamerele puterii – spre exemplu hoții de TVA sau vreun vicepremier care dă șpagă ca să nu plătească taxe), îi mănâncă tot timpul, poate să revadă explicațiile mele făcute și video.

Stabilitate? E campion la asta, evident dacă urmărește pe termen lung creșterea economică cu zero în față și nu convergența reală față de media Uniunii Europene.

O economie care nici nu crește nici nu scade, e stabilă. Așa-i? De fapt, avem acum o economie care scade cu un ritm de -3% față de vârf, șîn numai șase luni de măsuri primitive și ad-hoc, zero reformă și fără vreun șoc extern.

În privința prosperității pe termen lung, cu efectul de facto al decimării puterii de cumpărare a populației prin inflația de 10%, cum ne-o demonstrează?

Prin scăderea generalizată în termeni reali a masei salariale din economie (nu doar pentru bugetari)? Prin înghețarea de pensii?  Prin cel mai ridicat șomaj din ultimii opt ani (cu excepția pandemiei)? Prin dublarea impozitelor locale de pe-o zi pe alta? 

Prosperitatea lui Bolojan poate exista într-o singură lume: aia întoarsă pe dos. 

În lumea reală, Bolojan a accelerat traseul ferm înregistrat de Italia și Grecia. Cel în care, în ultimii 20 de ani, puterea de cumpărare reală a populației a stagnat. Cu diferența notabilă că și după 20 de ani de stagnare, în termeni reali, nivelul de trai din Italia și Grecia este mult mai ridicat decât cel din România. După părerea mea.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE