Cadoul secret de la Moș Crăciun: un calendar cu zile în plus de trăit

Intru în panică. Oamenii se mișcă aiurea de la un galantar la altul și am senzația că toată această fojgăială mă împiedică să mă concentrez asupra lucrului esențial: prețurile! Lista de cumpărături trebuie să se potrivească banilor din portofel. Sau invers… Nu mă mai pot concentra.

Hai să trec pe la nea Stamate, să-i urez Crăciun fericit, sănătate, să-i strâng mâna, sărbători binecuvântate! Așa-i frumos. La chioșcul lui nea Stamate nu e coadă. Pensionarii nu mai au nevoie acum de ziarele care mai apar pe hârtie, de integrame și rebusuri. Toți sunt puhoi la galantare.

Trag căruțul meu gol până la chioșc și descopăr la mica tejghea pe Moș Crăciun. Mă umflă râsul: nea Stamate și-a tras costum de Moș Crăciun, barbă albă și sprâncene de Moș Crăciun, glugă roșie pe frunte, o frunte de Moș Crăciun. E mai înalt, mai gras și stă în picioare în spatele tejghelei. Nea Stamate stă de obicei pe un scăunel, pentru că suferă de reumatism. Ăsta nu este nea Stamate de la care cumpăr „Libertatea” și „Dilema”!

Moșul mă cheamă: „Ho! Ho! Ho!” și-mi face semn cu mâna: hai mai aproape, de când te așteptam, bine ai venit! Mă uit în jur: pe mine mă cheamă? O fi o surpriză, o promoție, dar ce promoții să existe la chioșcul ăsta de ziare și reviste, călcat doar de pensionari?

Mă apropii, îi întind mâna moșului – o fi vreo rudă de-a lui nea Stamate care-i ține locul! -, dar mă lasă cu mâna întinsă și îmi scoate de sub tejghea un calendar de perete, cu un cursor roșu, calendar simplu, cu zilele împărțite pe săptămânile și lunile anului. De-abia acum observ că locul ziarelor, revistelor, agendelor și altor prostii a fost luat de tot felul de calendare simple, mai mici sau mai mari, cu poze color cu pisici, câini, cai și peisaje naturale, o inflație de calendare pentru anul următor. Chioșcul este pavoazat cu calendare.

– Să trăiți!, mă întâmpină Moș Crăciun, la fel ca nea Stamate, dar cu o voce vioaie. Pentru dumneata, un calendar cu mai multe zile!

Moșul îmi împinge calendarul pe tejghea, apoi îl retrage ușor, de parcă s-a răzgândit.

– Dar să-mi spui câte zile dorești în plus ca să ți-l scanez, îmi arată POS-ul de pe tejghea, aparat pe care nea Stamate nu l-a avut niciodată.

Ar trebui să-l întreb unde-i nea Stamate, unde sunt ziarele, revistele și celelalte prostii, dacă chioșcul și-a schimbat cumva „obiectul de activitate”, de unde mă cunoști, moșule? Mă uit prostit la calendar, apoi la moș. Și Moș Crăciun îmi zâmbește curios:

– Câte zile dorești în plus?

Dau din cap, nu înțeleg. Dau să-l întreb, dar Moșul mi-o ia înainte:

– Cadoul meu pentru dumneata! Calendar special, cu mai multe zile în an.

Mă strâmb: cum adică mai multe zile? Moșul mă lămurește cu un aer complice:

– Oficial sunt 365 de zile anul viitor, dar dumitale îți fac cadou niște zile în plus, pentru că ai fost om cuminte, ți-ai văzut de muncă, te-ai lăsat de fumat, n-ai făcut excese de alcool. Meriți un bonus la zile!

Cum adică bonus la zile?

– Pentru dumneata pot adăuga niște zile cadou, dar să-mi spui câte vrei. Să nu-mi ceri zeci sau sute de zile, pentru că acestea le dau în limita stocului disponibil.

Adică să-mi aleg câte zile să trăiesc în plus peste numărul oficial de 365 dintr-un an? 

– Exact! Bonus! Cadou din partea Moșului! Anul dumitale va avea mai multe zile decât cele din calendarul oficial. Dar să știi că, dacă mori în cursul anului, Doamne ferește!, bonusul meu din calendar nu mai contează…

Ce vrăjeală! Nu-i de-ajuns că comercianții (poftim, cacofonie!) au umflat prețurile la carne și salamuri, acum și Moș Crăciun îmi oferă bonusuri la zilele din calendar. Ce escroc!

– Eu sunt Moș Crăciun!, mă avertizează moșul. Câte zile vrei să-ți scanez? mă întreabă Moș Crăciun, pe un ton nerăbdător, parcă vrea să scape de mine, un client idiot.

Zâmbesc ca fraierul la acest joc, dar Moșului nu-i arde de jocuri:

– Dacă nu-ți dorești altceva de la mine, măcar acceptă acest bonus: zile în plus la calendar, zile la viața ta, zile în care poți să faci ce vrei, pentru că numai tu știi despre aceste zile!

Adică să trăiesc mai multe zile decât cele înscrise oficial? Moș Crăciun dă din cap aprobator, citindu-mi gândul. De fapt, are dreptate moșul: nimic nu-mi mai doresc de la Moșul. Nimic! M-au obosit reclamele tâmpite de la televizor, cu moșul și familiile alea „fericite”, m-au copleșit cozile la carne și cârnați, m-a zăpăcit haosul din piață și m-au înspăimântat prețurile. M-a descurajat viața asta plină de spaime: pandemie, vin rușii!, inflație!, vin extremiștii!, cresc taxele și impozitele – o viață fără speranțe, fără bucurii…

Ce naiba să-mi doresc de la tine, Moș Crăciun? Nimic. Du-te la alții care își doresc ceva. Nu te uiți la mine în ce hal am ajuns? Ce suflet acru am la vârsta asta? Sunt acrit, demoralizat, blazat și spălat pe creier, Moș Crăciun! Nu-mi mai doresc nimic. Și cine nu-și mai dorește nimic de la Moș Crăciun nu speră la ceva mai bun de la viață. 

Lumea bezmetică m-a adus în halul ăsta: să nu-mi mai doresc nimic de la tine! Nu mai am nevoie de niciun cadou. Lumea te-a răstălmăcit, te-a cosmetizat, te-a marketizat. Lasă-mă în pace, Moș Crăciun! Mă duc să iau carne, cârnați, ouă, am o listă lungă, mă bag la rândul cu salamuri…

– Dorești acum o zi în plus la calendar, numai așa, să vezi cum ai s-o trăiești? Și dacă îți place, îmi scrii și revin anul viitor cu alt bonus…

Dau din cap: da, o zi în plus pe calendarul meu de perete! Moș Crăciun scanează ziua mea în plus pe calendar, singura mea dorință de a trăi, apoi mi-l întinde. Dar ce să fac în ziua asta care nu-i trecută în calendar? E ziua mea, un bonus! 

Apuc lacom calendarul cu amândouă mâinile, scap hârtia cu lista de cumpărături, vreau să apuc și căruțul, dar simt o cutremurare în tot corpul, parcă a fost un cutremur. Nu apuc să-i mulțumesc, dar îl aud pe Moș Crăciun:

– Ho! Ho! Ho!

Chioșcul lui nea Stamate, plin cu calendare de perete, pornește lin, ca sania lui Moș Crăciun, apoi se înalță, se rotește de câteva ori peste piață; îi fac cu mâna și se pierde în văzduh. Moș Crăciun există.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE