Daniel David pleacă. A batjocorit profesorii și a fost sincer susținut de mulți

Deși păreau inofensivi, acum e epoca lor, au venit să salveze țara, sunt pătrunși de misiunea lor și provoacă adevărate armaggedoane fără să clipească. O neinteligență artificial-umană care adună poncifele secolului sub un slogan: să distrugem statul cu tot ce mai poate oferi el.

Rețineți o cifră, peste 31.000 de posturi au dispărut din învățământ. Bolojan și David s-au ascuns spunându-vă că nu erau titulari, angajați pe termen nedeterminat. De fapt, oamenii care au plecat erau în mare parte fie tineri aspiranți, fie oameni care suplineau mari goluri deja istorice în zona de predare (fizică, chimie), fie oameni din personalul auxiliar fără care o școală nu funcționează în parametri.

A venit o guvernare pretins europenistă și apărătoare a unor „valori” care a spus cinic că vor face tăieri „din topor” (am citat din Nicușor Dan) pentru că altfel nu se poate. Un adevărat concurs de tip „jocurile foamei” a fost demarat, toți oropsiții sorții au început să fie taxați și certați.

Daniel David a alimentat un sentiment popular împotriva unei bresle oricum slăbite și atacate de tot felul de boli interne (blazare, blocajul școlii în probleme sociale complexe) și externe (tăierea continuă din buget). La educație se pricepea oricum toată lumea, pentru că actul didactic a început să fie confundat încet cu un curs stupizel de dezvoltare personală. David, că nu degeaba a studiat el poporul român pe fonduri vestice, a atacat la sigur, a dat într-o țintă populară: cadrul didactic, această frână împotriva adaptării copiilor la piața muncii, acest personaj retrograd care face meditații și îți disprețuiește copiii.

A fost nucleul scârbos populist al mandatului lui David. Ura stârnită împotriva profesorilor a venit ca o confirmare pentru o societate care își șterge constant de pe lista de ocupații orice „nu produce”, adică filme, cărți, dar și preocupare pentru știință, îndeletniciri pentru luminarea minții în general.

Și David, și Bolojan fac parte din aceeași serie de produse politice. Educația, cultura sunt un fel de fițe pe care le faci după ce ai două-trei apartamente în Cluj. Nu le ai? Atunci, marș la muncă cu ziua. Sunt oameni care fac bani ca bancherii din venituri publice. Sunt experți, manageri, ei sunt un fel de antreprenori care și-au găsit menirea, se joacă de afaceriștii cu angajați publici.

David și-a luat rămas bun cu un text de adolescent care tocmai a deschis nu Chat GPT, ci internetul. Citate din Kipling, cu poezii despre morala victoriană, cu astea m-am obișnuit în atmosfera oricum semidoctă a spațiului public intelectual românesc. Mă mir că n-a băgat și niște Țuțea. Dar să spui că ai trecut sistemul educațional de criză „fără ca oamenii să-și piardă posturile sau salariile” e să minți cum respiri. În fine, textul e saturat de un patriotism îmbâcsit, aflăm că a vrut să ajute țara, că nu a avut alte interese politice. Prefer un mafiot rău intenționat unui patriot psiholog care crede că ne facem bine cu electroșocuri.

În fine, David s-a apucat să patroneze și schimbările de programă pentru liceu, mostre de impuneri aiuristice de sus în jos fiind oferite de trupa care a conceput documentul pentru limba și literatura română. Ca să luptăm cu analfabetismul funcțional avem nevoie de studiul istoric al literaturii, așa că au eliminat zone ceva mai relaxate din vechea programă de liceu ca să fie siguri că nu se mai atinge nici dracu‘ de literatură. S-a dezbătut de formă și documentul va ieși probabil tot prost. Consultarea reală cu oamenii din teritoriu n-a existat. Însă, după mine, cei care au participat la acest simulacru de planificare au păcătuit în primul rând discutând cu un om pe care trebuia să-l izolăm, un om cu care nu trebuia vorbit deloc după măsurile negândite și distrugătoare luate în vara asta.

Pe David trebuia să-l demitem noi, nu trebuia lăsat să se joace de-a demisia martirizantă a sfântului care ne-a salvat de colaps.

Pe margine se antrenează unii și mai și. Mediul universitar a educat niște arătări fierte în condimentele tari ale privilegiului și moralismului capitalist, lingăi care se cred Sfântul Gheorghe omorând balaurul bugetar. David a oferit cel mai dezastruos mandat de până acum, dar nu vă faceți iluzii, poate fi ușor depășit.

Și să nu uităm! David a speculat diabolic o popularitate a discursului anti-educație. Cu diverse declinări: să învățăm mai mult pe acasă, să băgăm la greu bani în softuri didactice care înlocuiesc profesorii. Să fantazăm cu Inteligența Artificială în școli deși habar n-avem cum s-o folosim în mod cu adevărat util în actul de învățare. David a vorbit în numele multora care se cred manipulați dacă le dai școală gratis, a vorbit în numele celor care cred că profesorul stă ‘geaba și ia bani prea mulți.

David a amestecat nevoia reală de renovare a sistemului cu nevoia adâncă de distrugere a oricărei plase sociale, pulsiune profundă care îi bântuie pe mulți: dacă tot nu construim nimic, mai bine să aruncăm în aer ce-a mai rămas. David a plecat, dar susținătorii lui nu sunt puțini și toți sunt gata să arunce educația cu totul peste bord, să rămânem cu aghiasmă în loc de vaccinuri, cu o slujbă pe malul mării în loc de cheltuieli pe cercetare. David înseamnă mult mai mulți, avem o castă alimentată public de ignoranți agresivi gata să o facă și mai lată. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE