Candidații lu’ pește și tronul de la palat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cu excepția notabilă a lui Nicușor Dan, nu știm cine chiar va candida pentru Cotroceni.
Cum ar veni: candidații lu’ pește, ba este, ba nu este. După ce au făcut din alba-neagra politica oficială a statului român, era și timpul ca politrucii să nu-și mai găsească pălăria. S-a furat singură, vorba aceea.
Să le numărăm, coane Fănică. Avem așa: casnicul liberal tulcean trezit dintr-un somn de un deceniu, Crin Antonescu. El este pe hârtie candidatul PNL-PSD, dar politicul, la fel ca fotbalul, nu se joacă pe hârtie, ci pe teren.
Mai e mult până departe, până pe buletinul de vot. Darămite până la Cotroceni.
Altfel, Antonescu a rămas vocal, cu o anumită obrăznicie, de care nici reșapatul Ponta nu e lipsit.
Față de fostul său aliat, Antonescu are și avantajul că îl ajută o anumită carismă, are trecere la electoratul nostalgic după visurile rămase neîmplinite de pe vremea Convenției.
Le zice mai bine și mai repede, chiar și așa, după zece ani de activitate necunoscută. În plus, prin tot ce a făcut de la ’90 încoace n-a dat vreun semn că ar putea deranja securistocrația. Nu există motive să nu-l placă pădurea.
Pe Ponta nu-l ajută nimic, iar trecutul politic mai puțin decât orice altceva. A rămas să amușineze pe lângă putere (acum l-a luat trumpismul), ca un repetent viclean pus pe șotii.
Copilul politic al lui Adrian Năstase, niciodată maturizat, este, în floarea vârstei, un fost. Și ceea ce o să îl împiedice întotdeauna să facă performanță în orice fel de alegeri: nu se poate abține să nu se fudulească – și când n-are de ce.
Emană aerul ăla de aroganță nomenclaturistă, chiar și când lucrează în privat. N-am cunoscut încă vreun cetățean autonom care l-ar vota pe Ponta să ceva, orice. Doar cei care depind într-o formă sau alta de partid.
Iar când vă mai mirați că România e în halul în care e, aduceți-vă aminte că i-a fost, fie și pentru foarte scurt timp, după răsturnarea lui Băsescu din 2012, Antonescu președinte interimar. Și ani de zile l-a avut pe Ponta prim-ministru. Și pe Ghiță mare om de afaceri, retras strategic la adăpostul din Belgrad. Prilej cu care justiția poate fi declarată dispărută, poate fi declarată nulă.
Călin Georgescu nu se știe dacă va putea sau nu va putea să candideze. Ceea ce nu înseamnă că n-ar putea candida Cristela Georgescu. „Curățenie generală” se poate citi și altfel.
Abia atunci vom ști dacă steerilizarea în masă a gândirii critice a reușit. Dacă analfabetismul științific, gargara cu mușețel și dârele lăsate pe cer de avionul de lux al lui Iohannis se vor uni într-un cor izbăvitor care va susura „Bună dimineața, țară, bună dimineața, melc!”.
În definitiv, epoca de aur a șarlatanilor politici trebuie încununată. Iar Călin Georgescu este doar unul dintre piticii evadați de pe creierul consoartei, nici măcar cel mai vesel.
Înainte să fie al securiștilor de aici sau de la Răsărit sau chiar al extratereștrilor infiltrați prin apa pură în capul gol a milioane de români, izvorât din noaptea minții unde și-au dat întâlnire boții și idioții, Georgescu săracul e Dăscălescul doamnei Cristela, mema națiunii, care l-a uns cu toate uleiurile esențiale, de la new age la postadevăr, înainte de a-l deferi șerpilienilor de pe tik-tok-mini-tok, locul unde se duc mințile foarte odihnite la relâche.
Madam Georgescu este deci un candidat cu mai multe șanse decât Călin Georgescu, o Evita Peron după două săptămâni la detox la Mizil. Un mix de tezaur folcloric și vrăjeală cu energii, frumos. Cei blocați mintal în epoca geto-dacilor vor aprecia. Se aprobă.
Ar mai fi Șoșoacă și Simion, care ba nu vor fi lăsați, ba n-ar vrea, ar mai fi și variantele Bolojan și Ciolacu, dacă pică Antonescu, dar niciuna nu e suficient de solidă. Degeaba își pune Marcel oala de sarmale în cap. Țara a dat deja în clocot.
Și, firește, se așteaptă poziționarea doamnei Lasconi, poate acum după ce a venit Donald J. Trump la Casa Albă și o să-i trimită un răspuns la epistolă, la scrisorica pierdută, o să-i dea un răvaș, un porumbel alb, o șepcuță, cine știe...
Ce știm sigur e că a rămas să voiajeze până la Paștele Cailor preș. Iohannis, omul care, fără cazma, fără lopată, a săpat, pas cu pas, groapa României Educate. Dar nu s-a putut abține (năravul!) și i-a făcut vânt la cele veșnice și României Democrate, ba chiar și României Moderne. Să nu uităm să îi mulțumim, acum și pururea. Chiar așa, or fi montat băieții tronul special la palat? Sau mai durează? Cât mai durează?
Moravurinoi 26.01.2025, 16:26
E foarte trist cum aveti de fiecare data dreptate