România mai bine condusă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Așa ar putea suna un proiect de țară: România bine condusă. Actualul președinte al României, Nicușor Dan, a afirmat public de mai multe ori, corect dealtfel, că România nu are un proiect/ un plan de țară. Evident, la fel ca toți vechii politicieni de care poporul român în majoritatea lui este sătul, nu a simțit că ar fi de datoria lui să fi venit în fața românilor cu un astfel de proiect. Acum, că este prins cu noile crize în care a fost atrasă și țara noastră, după noul război izbucnit în Orientul Mijlociu pe 28.02.2026, cu atât mai puțin așteptăm de la el o astfel de propunere. Și predecesorul lui, Klaus Iohannis, abia după 9 ani la palatul Cotroceni s-a trezit și a făcut ceva concret cu proiectul său, “România educată”, adică o concluzie la niște dezbateri publice și o nouă lege promulgată pe 4.07.2023 (și aia criticată de mulți experți în educație pentru mediocritatea ei).
Peștele se împute de la cap. Așa spune poporul român. În contextul lumii în care trăim, în schimbare accelerată și tot mai periculoasă, tot de la cap ar trebui să se curețe. Adică de la vârful statului român, de la nivel de președinte al României și prim-ministru al guvernului. România merită și cu certitudine poate avea un președinte mai bun decât Nicușor Dan și un prim-ministru mai bun decât Ilie Bolojan.
Adică, România merită un președinte care:
1. Să arate mai mult respect poporului român, comunicând mai cinstit și mai bine despre ce a găsit la conducerea statului român (de exemplu despre dezastrul anulării alegerilor, în 6.12.2024), despre marile provocări ale țării în lumea tot mai periculoasă în care trăim, despre deciziile sale majore (mai ales în domeniul apărării și siguranței naționale, al politicii externe și poziționarea față de marile decizii de politici publice ale guvernului).
Principalul său sfătuitor, Marius Lazurca, a recunoscut public (parcă ușor jenat) acum patru zile că pentru Nicușor Dan comunicarea cu poporul român “NU este o prioritate la acest moment.” Acest reflex de a nu comunica nu este tipic unui lider democrat, ci unuia cu tendințe autoritariste, la fel ca și predecesorul său, Klaus Iohannis (autorul unei moșteniri dezastruoase din punct de vedere al adâncirii clivajelor din societate și ascensiunii extremismului).
Astfel de lideri au impresia (împreună cu sfătuitorii lor) că sunt mai deștepți decât sunt în realitate, că știu ei mai bine decât ceilalți, că au lucrurile sub control. Asta până vine un Călin Georgescu (susținut de anumite structuri de putere și influență oculte, interne și externe) și le răstoarnă iluziile (cum s-a întâmplat pe 24.11.2024).
2. Să acționeze ca un apărător al poporului român în relația cu partidele parlamentare care au tendința de a-l jefui fără rușine, iar nu ca un complice al acelora; din cauza prăbușirii incredibile a popularității sale în doar câteva luni și a vulnerabilității de a fi demis de popor prin referendum în cazul în care o majoritate parlamentară l-ar suspenda, Nicușor Dan face tot felul de negocieri și compromisuri compromițătoare (vorba regretatului Corneliu Coposu) cu liderii partidelor parlamentare.
3. Să nu facă în numele României angajamente majore neexplicate public și neasumate împreună cu majoritatea parlamentară. De exemplu, joi 12.03.2026, Nicușor Dan a semnat, aparent de capul lui, cu președintele Ucrainei un parteneriat strategic, în cadrul căruia a anunțat că ar fi promis trimiterea de gaz românesc, care va fi exploatat din Marea Neagră, spre depozitare în Ucraina.
O astfel de decizie, neexplicată, amintește mai degrabă de trimiterea de către România a tezaurului în Rusia în timpul primului război mondial. Mai exact, Ucraina este o țară, pe care este corect să o ajutăm ca să reziste în fața agresiunii nelegitime din partea Federației Ruse, dar care este în război, deci nu este deloc o țară mai sigură ca România. De ce să fie trimis gazul românesc acolo?! Pentru că guvernele României nu au fost (și nici cel actual nu este) în stare să construiască mai multe capacități de stocare pe teritoriul nostru? Sau asta s-a dat la schimb Ucrainei pentru tehnologii de construcție de drone pe teritoriul României? Dar s-au explorat și epuizat mai întâi resursele românești de creativitate și inventivitate pentru producția de drone românești? Sau pentru care alt motiv serios s-a decis așa la Cotroceni?
România merită și un prim-ministru care:
1. Să priceapă economie. Adică să nu facă declarații publice catastrofale despre iminenta incapacitate de plată a țării, prin care lovește la temelia încrederii în România. Să nu pună la pământ consumul, prin astfel de declarații și valuri succesive de creșteri de impozite și taxe care au îngrozit românii la un nivel fără precedent și i-au determinat să amâne multe cheltuieli neesențiale.
2. Să arate minim de solidaritate cu poporul care suferă (în majoritatea lui) din cauza măsurilor de austeritate și echilibrare a deficitului bugetului statului, după cheltuielile publice fără număr făcute de PSD+PNL în anii 2022-2024. Adică să nu facă un guvern cu cel mai mare număr de vicepremieri din istoria democrației românești - 5 (cinci) - și să dea exemplu de măsuri de reducere a aparatului administrației publice centrale din subordinea / coordonarea sa. Dacă e nevoie, să își asume acte normative (precum ordonanțe de urgență, hotărâri de guvern etc) chiar fără a fi semnate de PSD, așa cum a făcut cu HG-urile 890 și 891 din 23.10.2025, de organizare a alegerilor locale parțiale la București. Pe acele HG-uri le-a semnat chiar fără a fi fost contrasemnate de PSD (Ministerul Justiției și SGG), pentru că avea interes personal politic direct – să-l ajute pe tovarășul lui la conducerea PNL, Ciprian Ciucu, să ajungă primar general al Bucureștiului.
3. Să aibă respect pentru lege. Adică să nu trimită proiectul de buget în Parlament cu 5 (cinci) luni peste termenul legal. Se poate înțelege o întârziere de 1-2 luni, dar greșește grav prim-ministrul incapabil să pună la dispoziția parlamentului bugetul de stat, spre a fi aprobat înainte de 1 ianuarie al anului în care acel buget trebuie să se aplice. Astfel întreține în mediul de afaceri sentimentul de nesiguranță, de neîncredere, de teamă că ar putea fi ascunse anumite probleme cu deficitul sau ar putea fi clocite alte creșteri de taxe impozite / contribuții (directe sau indirecte, prin diverse șmecherii).
Cel mai important, România ar avea nevoie de un președinte și un prim-ministru care să nu fie pe blat cu extremiștii, cu liderii așa-zisei opoziții parlamentare, pe care o hrănesc cu alocări de fonduri uriașe de la bugetul de stat. Cu acești bani primiți de la actuala (și fosta) putere, acești extremiști au plătit și plătesc sume generoase către mass-media (tradițională și online) și astfel au ajuns în jur de 40% scor în sondajele de opinie (evident și pe fondul proastei guvernări PSD+PNL din ultimii ani, la care s-au adăugat de la finalul lui 2024 și USR+UDMR).
La ultimele alegeri parlamentare din 1.12.2024, actuala coaliție majoritară a beneficiat din plin de această diversiune: adică noi să-i votăm pe ei, așa-zișii pro-europeni, indiferent câți bani publici au risipit și cât de irațional au crescut datoria publică a României (pentru care în acest an țara plătește deja dobânzi uriașe de 12 miliarde de Euro), ca nu cumva să vină la putere extremiștii, așa-zișii pro-ruși, urlătorii lipsiți de orice soluții la problemele concrete ale românilor.
Există în societatea civilă zeci de oameni capabili să asume conducerea unor noi proiecte politice, care să zdruncine la următoarele alegeri din 2028-2029-2030 actuala conducere politică eșuată a României. Să sperăm că acest potențial se va împlini și nu vom rămâne tot la stadiul de țară cu potențial extraordinar, dar prea puțin valorificat...
