Il Luce înseamnă Lumină. A murit Mircea Lucescu și ne simțim de parcă s-a lăsat întunericul

Mircea Lucescu era o idee pe care n-o puteai cuprinde pe de-a-ntregul și la care te întorceai întotdeauna ca să mai descoperi ceva în plus. Era ideea despre cine suntem noi, despre cum suntem și cum am putea să fim, despre limite depășite, vise, iluzii, deziluzii, despre ce putem și despre că am putea orice, despre cum să te reinventezi, să iubești definitiv ce faci și să nu faci decât ce iubești.

Ne-am obișnuit să-l credem nemuritor și am bănuiala că dacă se gândea la asta, și lui îi surâdea ideea. Cum să nu? La 80 de ani încă stătea pe bancă, încă țipa indicații la marginea terenului și încă visa pentru noi toți că vom merge la Mondiale.

Știu zeci și zeci de povești cu și despre Mircea Lucescu, adunate în peste 30 de ani de presă, am colegi care știu mult mai multe, alții i-au fost prieteni și l-au auzit pe el povestind încă alte sute de întâmplări. Nimic din ce am auzit, din ce am vorbit cu el în cele câteva dăți în care ne-am intersectat și nimic din ceea ce l-am ascultat spunând în sute de interviuri nu mi se mai pare acum că e suficient pentru a spune mai departe cine a fost.

Pentru că n-a fost doar supranumele dat de italieni, Il Luce, și nici doar ideea de lumină într-un fotbal tot mai întunecat, a fost și toate faptele lui, toate vorbele, toate echipele crescute, toți mari jucători ajunși mari pentru că el le-a arătat pe unde să o ia, a fost și trofeele strânse, multe, cele mai multe pentru un antrenor român, și anii în care a stat pe bancă, tot cei mai mulți pe la noi, și a mai fost și Hagi la 18 ani, și Balaci din meciul cu Italia de la București, și Brescia Romena, și Pancu la Beșiktaș, și Șahtior cu Raț și Coubiș, ultimul lui debutant.

Mircea Lucescu s-a stins și parcă îmi vine să scriu că n-a făcut-o înainte să ne mai spună ceva: dacă tot e să mori și n-ai cum să scapi de asta, măcar să mori cum vrei tu. Așa că a stat pe teren, între jucători, cu echipa până în ultima clipă. Și așa ne-am adus aminte că obișnuiam să-l scriem Il Luce! A plecat și parcă ni s-a făcut mai întuneric.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE