Ilie are un plan: ne dă afară ca să ne facă oameni cinstiți

Bolojan, în timp ce s-a jucat penibil cu demisia prin public, ocazie să mai pozeze o dată ca marele Gheorghe care înjunghie balaurul bugetar, ne-a lăsat să-i privim adânc în creier. Și m-am îngrozit de ce-am găsit:

„În momentul de faţă, mediul privat din România, din foarte multe locuri nu are pe cine angaja şi cu cât facem aceste reduceri mai repede, cu atât vom economisi mai mulţi bani de la statul român (…). Acelea sunt locuri de muncă reale, în care se câştigă bani în mod cinstit. (..) Societăţile comerciale private au posibilitatea să angajeze o mare parte din aceşti oameni pentru că este nevoie pe piaţa forţei de muncă privată, şi ştiţi asta, în toată România, de angajaţi”.

Bolojan vorbea despre angajații din primării care ar trebui să fie dați afară. Și el, și alții care s-au îmbuibat fix din bani publici promovează o teorie distrugătoare: aceea că bugetarii sunt lipitori, restul sunt muncitori cinstiți. După ce Daniel David a lăsat să se înțeleagă că profesorii o cam ard aiurea pe la școală, acum sunt luați la trei păzește funcționarii la grămadă. E un discurs populist folosit de toată lumea, de la extrema dreaptă la liberalii de pripas. Statul nu mai e bun, dom‘le, nu face nimic.

De ce au success astfel de filozofii? Pentru că e mai ușor să explici de unde are bani unul care și-a trântit un bloc la marginea orașului, fără canalizare, decât să explici câte forțe administrative îți trebuie să planifici rețea de apă, curent, școli, grădinițe, creșe etc. Societatea modernă e alcătuită, după Ilie, din oameni cinstiți, antreprenorii, care sunt furați de stat (adică inclusiv de el, dar logica nu e punctul lui forte). Societatea modernă adevărată, nu cea din capul lui Ilie, e o arhitectură complexă, inclusiv bugetară și administrativă.

Ilie e un fel de corporatist ratat. Ar fi vrut să lucreze în companii și să dea oameni afară, dar n-a prins decât politică și administrație publică. În privat sunt „locuri de muncă reale”, bugetarii sunt într-o ficțiune. Și da, dacă mai lăsăm Bolojeni să ne conducă, rezultatul va fi că statul social cu totul va fi o ficțiune. Toată lumea va fi în business, că e nevoie de zilieri.

Citatul de mai sus ne arată o gândire rudimentară extremă. Bugetarii sunt masă de lucru care poate fi orientată către piața muncii unde e mare nevoie de oameni. Ce nevoi sunt pe piața românească? Multe slujbe prost plătite și solicitante extrem, desigur, că atâta e capitalismul în România. Calificările, școlile, carierele sunt pentru fraieri. S-au rupt spinările și mâinile cu lucrul cinstit? Nu-i nimic, importăm muncitori mai disperați din Orient. Asta e singura filozofie (doar nu credeți că au ăștia sensibilități antirasiste când apără „lucrătorul nepalez”, ei apără doar munca ieftină).

Bolojan e o specie invazivă de struțocămilă. E bugetarul cu figuri de CEO. A lucrat numai pe bugete publice aproape, a fost bugetar, are și case, are și economii, ba chiar a și împrumutat PNL cu câteva zeci de mii de euro. E un bugetar cu bani. El e bugetarul de business, de lux, e un bugetar care urăște bugetarii. Da, probabil că se urăște și pe sine, dar de ce-am ajuns noi terapeuții lui, de ce trebuie să-i urmărim crizuțele cu ia demisia, nu-i demisia?

În România nu mai sunt fraieri care să muncească mult pe bani puțini, asta e adevărat. Iar măreții capitaliști ai lui Bolojan ar fi trebuit să evolueze spre business complex, nu să tot urle după salahori. Și Bolojan, și fanii lui sunt nostalgici după anii ’90 în care curgeau banii din „idei de investiții”. Cu ce preț? Întrebați la sănătate și case de pensii ce găuri de finanțare au venit din tunurile antreprenoriale ale României. Câți de-alde „muncă cinstită” au fost lăsați și cu spinarea ruptă, și fără taxe plătite la stat, fără calificări ulterioare, fără pensie completă.

Avem toți nemulțumiri, vrem să schimbăm aparatul bugetar, educațional, de sănătate. Sigur că sunt primării care merg comasate, dar faceți-o cu cap! Nu mai vindeți gogorița cu micșorarea deficitului. Să nu credeți că prin tăierile lui Bolojan se schimbă ceva. Prin tăierile lui Bolojan, doar se poate vedea distopia în care el deja trăiește și vrea să ne tragă și pe noi: cetățenii sunt niște saci, iar noi ne aflăm cu toții într-un balon; ca să luăm înălțime, trebuie aruncați niște saci.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE