Tu vei fi hreanul! Chiar nu putem depăși nivelul Bolojan? Ipocrizia universitară

S-a vorbit de „pragmatism”, de administrație de fier. Abureli. Bolojan/Dan au o strategie simplă și violentă: taie de unde se urlă mai puțin și aruncă și cu lături în capul victimelor. Strategia e completată de o zbatere continuă pentru menținerea profiturilor marilor companii. Ia de la sărăcani și dă la bogați! Ăsta e sloganul.

Sindicatele ne-au întrebat zilele astea pe noi, profesorii, dacă vrem grevă și cam când. Răspunsul e „cât mai repede, cât mai hotărât”. Cu ăștia nu mai funcționează cu argumente. Dacă vom avea forță să ne batem, vom impune respect. Dacă nu, cum pare să fie vibe-ul într-un mediu deja obosit și speriat, atunci n-avem decât să stăm și să așteptăm noi calamități. Pentru că filozofia Bolojan nu e „follow the money”. Pe el nu banii cheltuiți aiurea în învățământ îl supără. Pe el îl supără că ființele omenești angajate în învățământ consumă bani.

Arghezi a scris frumosul vers de revoltă „ia-l pe ciocoi, ca hreanul, și dă-l pe răzătoare”, dar ar trebui subînțeleasă și continuarea: dacă nu faci ceva, tu vei fi hreanul!

Nivelul Bolojan de „reformă” este obsesia antibugetară. Nu zice nimeni că nu poți optimiza. Nu zic că nu sunt reforme de făcut în învățământ, că doar am predat în medii dintre cele mai diferite, sunt în al cincilea an de învățământ și aș putea scrie 3.000 de pagini de nemulțumiri și reforme. Dar Bolojan e doar un ghișeu sinistru de privatizare, cu tot ce reprezintă guvernul său (inclusiv pesediștii, care se dau disidenți).

De aceea, cea mai puternică întrebare politică rămâne: vrei sănătate și educație private? Pentru că, în ritmul ăsta, în câțiva ani, școlile publice vor fi niște locuri doar de supravegheat copiii cât timp sunt părinții la muncă. Clasele de mijloc s-au refugiat în liceele de elită, clasele superioare, în educație privată. Pentru restul, potopul.

Ipocrizia universitară

Pentru reformele astea negândite s-au găsit mereu cadre universitare, un soi de struțocămile, ceva între directorași puși pe căpătuială și lingăi politici de mare clasă. Miniștrii Educației din mediul universitar au promovat foarte multe măsuri care să aducă și mai mulți bani în curtea lor, au încurajat în mod nesimțit discriminările economice prin promovarea mentalității de „copil de familie bună, bun de meditat și bun de plată a unei chirii grase în Cluj, București, Iași”. 

De aceea, copiii din medii sărace ajung din ce în ce mai greu în învățământul superior sau în zona de educație de calitate. Și-au făcut legi din care să stoarcă bani de la profesori: module pedagogice, traininguri de diverse tipuri. Și-au aranjat modalități să stoarcă bani de la elevi: încă din liceu fac tot felul de simulări plătite, meditațiile cu universitari duduie, vânzările de culegeri de teste inepte, adaptate după centrul universitar (gramatica de Iași nu e tot aia cu cea de Cluj, aia de Cluj nu e ca aia de București, dacă vrei să dai la Drept). O meschinărie și o jecmăneală care tot elimină copii fără posibilități materiale. De ce nu dai o directivă clară să interzici examene la facultăți unde se dau testări din altceva decât materia predată la școală?

Deci ce cere Bolojan, ca și centrele universitare să devină mai „antreprenoriale”, este deja executat, sunt scârbos de antreprenoriale. Se poate mai mult, adică din ce în ce mai multe locuri plătite. Dreptul fundamental al educației gratuite se duce pe apa sâmbetei. Studenții sunt îndemnați să își ia joburi ca să reziste, dar ce facultate e aia făcută cu țâșpe joburi printre bibliografii, nu ne mai gândim.

Bolojan e ciocoiul „coplată”. Adică pasul premergător pentru anularea educației sau sănătății ca drept fundamental GRATUIT. Eu știu că avem creierii praștie, mi se predau lecții nonstop de la oameni care nici n-au văzut școala, cum că profesorii o ard degeaba, dar, dacă ne-am îmbolnăvit în așa hal de privatizare, măcar să nu mai cârâim când suntem batjocoriți.

O grevă serioasă e primul pas. Pasul politic e să stabilim granițe foarte clare în legătură cu ce fel de țară vrem, una în care plătești o viață pentru o diplomă sau în care semnezi contracte de cesiune pe masa de operație sau nu! Dacă nu suntem în stare să-i oprim acum, procesul e ireversibil.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.