Crimele din Caracal. O gloată de fluturi zglobii, un morman de copii morți

Nu este vorba despre ce simțim noi.

Durerea noastră, a tuturor, nu o alină pe mama Alexandrei, fata de 15 ani care cel mai probabil a fost ucisă de Gheorghe Dincă, bărbatul din Caracal despre care până ieri nimeni nu știa nimic.

Nici pe mama Luizei, care a stat sâmbătă dimineață în genunchi, lângă casa bărbatului suspectat că ar fi ucis, rugându-se ca Luiza, fata ei de 18 ani dată dispărută pe 14 aprilie, să fie în viață.

Nu acoperim cu furia noastră țipetele pe care vecinii spun că le-au auzit venind dinspre locuința în care polițiștii au găsit un butoi cu resturi umane, bijuterii și haine arse.

Țipetele Alexandrei, „Vine, vine!”, se târăsc pe șira spinării, lăsând urme de smoală neagră și rece. Le auzim. Ne intră sub piele, se agață în carne și mușcă din inimi.

Nu se vor opri.

Au greșit din nou, așa cum au făcut-o de multe ori. Demisii, forfotă, condoleanțe. Măsuri repezite și menite să oprească tăvălugul, să le bată cuie în scaune, să le țină frunțile sus.

Acolo, sus, a fost și fumul gros care a ieșit din focul care ardea trupuri la Caracal. Și fumul din focul în care au ars oamenii de vii la Colectiv.

Se va stinge?

În fiecare zi în care vom păși fără se vedem, în fiecare colț de privire. O gloată de fluturi zglobii, un morman de copii morți.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE