Unde pierde Guvernul lupta cu teoriile conspiraționiste care blochează legi în Parlament

„Nu, nici la nivel științific nu e consens, eu despre asta vorbeam, nu la nivelul societății. Unde am citit? Peste tot pe unde citesc, dar tu poți să cauți niște rezumate pe twitter. De ce întrebi, tu nu ai citit? (…) Miroși a spălare pe creier și lipsă de informații.” Este un fragment dintr-un comentariu la articolul meu precedent din Libertatea, în care arătam cum propagarea teoriilor conspirațiilor și a pseudoștiinței a blocat două legi în Parlamentul României, una dintre ele  esențială pentru reducerea traficului, aglomerației, poluării și pentru viața sănătoasă a oamenilor. 

Și în text, și la finalul articolului, am lăsat link-uri către alte articole și studii (inclusiv științifice) pe care mi-am bazat afirmațiile și concluziile proprii. 

Mult mai credibile, pentru comentatorul anonim și pentru mulți alți cetățeni sunt, însă… rezumatele de pe Twitter. Dacă ai mai multă încredere în analize, articole, investigații jurnalistice ample ori în cercetări științifice, iar nu în rezumate de pe Twitter, „miroși a spălare pe creier și lipsă de informații”! 

Comunicarea științei către societate, o prioritate

Cum genul acesta de „informare”, cu rezumate „de pe Twitter” (și alte rețele sociale) și efectele ei nu mai sunt o noutate, și la nivelul cercetătorilor, și la cel politic s-au gândit măsuri de contracarare. În programul Orizont Europa al Uniunii Europene (UE, principalul program de finanțare european pentru cercetare și inovare pentru perioada 2021-2027, cu un buget de 95,5 miliarde de euro), comunicarea științei către societate (atât în cadrul fiecărui proiect finanțat, în parte, cât și prin programe/proiecte specifice) a devenit o prioritate. 

Chiar și în România, în Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (PNCDI) IV, s-a introdus, la sfârșitul anului trecut, un program nou, intitulat „Știință și societate”, exact în acest scop. La nivel declarativ (în Hotărârea de Guvern prin care a fost adoptat) sună chiar bine, iar bugetul ar trebui să fie între 300 și 500 de milioane de lei anual. Transpunerea lui în practică de către Ministerul Cercetării – culmea, într-un moment în care pseudoștiința și teoriile conspiraționiste propagate pe rețelele sociale au blocat două inițiative legislative ale Guvernului – e lamentabilă.

Ce înseamnă, de fapt, „Știință și societate”

Pentru cei familiarizați mai puțin cu domeniul cercetării științifice, câteva detalii. Cercetarea din România e finanțată prin programe în cadrul PNCDI IV, elaborat pe o perioadă de șase ani (2022-2027). Spre deosebire de PNCDI III, pe lângă programele clasice de finanțare, s-a introdus unul nou, intitulat „Știință și societate”, căruia ar trebui să-i fie alocat 3-5% din bugetul de 60 de miliarde de lei (pe șase ani). Asta ar veni, în medie, între 300 și 500 de milioane de lei/an, pentru programul „Știință și societate”. Un program care, cel puțin la nivel declarativ, în momentul adoptării PNCDI IV, suna cât se poate de în regulă în ceea ce privește scopurile și obiectivele (mai jos, de pe site-ul UEFSCDI).

Scop: 

• Dezvoltarea dialogului dintre știință și societate, prin deschiderea sistemului de cercetare și inovare către cetățeni, societate civilă și utilizatori finali, precum și prin implicarea elevilor și tinerilor în acțiuni STEAM inovative.

Obiectivele programului:

• dezvoltarea competențelor de comunicare a cercetătorilor;
• apropierea tinerilor de experimente științifice;
• inovare în implicarea cetățenilor în știință;
• organizarea de evenimente de comunicare și promovare a științei (inclusiv festivaluri);
• susținerea inovării în programe STEAM și apropierea elevilor și tinerilor de experimente științifice;
• organizarea de școli de vară de știință și tehnologie pentru elevi și tineri.

Instrumente de finanțare: 

• Proiecte pentru formarea cercetătorilor în comunicarea științei;
• Știința în școli;
• Festival de știință, creativitate și inovare;
• Școli de vară de știință și tehnologie;
• Inovare în implicarea cetățenilor în știință;
• Proiecte de schimb de bune practici pentru dezvoltarea capabilităților necesare implementării științei deschise.

Cum se implementează programul „Știință și societate”

De la declarații la implementare, distanța e, însă, lungă. Cum PNCDI IV a fost adoptat cu întârziere, doar în luna septembrie 2022, anul trecut n-a fost deschis niciun apel în cadrul programului „Știință și societate” (și niciun vreun alt program de cercetare). În acest an, în luna martie, respectiv aprilie au fost deschise două competiții: prima privind accesul la literatura științifică și publicarea în regim de acces deschis, în valoare de 215,25 milioane de lei pe trei ani (2023-2025, respectiv 71,75 milioane de lei/an), a doua pentru susținerea evenimentelor științifice naționale și internaționale, cu un buget total de 500.000 de lei. 

Accesul la baze de date științifice

Primul proiect este destinat abonamentelor pe care instituțiile de cercetare (în special universitățile și bibliotecile centrale universitare) le fac la baze de date științifice internaționale (jurnale, edituri, articole etc.). Un demers firesc și necesar, dar care acoperă doar indirect ceea ce presupune (declarativ) programul ”Știință și societate”, fiind destinat, în special cadrelor didactice universitare, cercetătorilor și, într-o anumită măsură, studenților, fără a fi, însă, un demers de popularizare a științei. Accesul la știință e necesar, dar nici pe departe suficient pentru asta.

Bani pentru pixuri, mape etc.

Cel de-al doilea proiect vizează decontarea unor cheltuieli necesare organizării evenimentelor cu caracter științific (conferințe, simpozioane etc.), de la servicii de publicitate la obiecte promoționale (pixuri și mape). De asemenea un demers necesar, dar care atinge doar absolut tangențial și întâmplător (că mai publică un ziar local, contra cost, un interviu publicitar cu un cercetător) scopul și obiectivele programului „Știință și societate” (că una e comunicarea și dezbaterea între cercetători, scopul unor astfel de evenimente, și cu totul altceva comunicarea științei către publicul larg). Bașca un buget absolut derizoriu, de jumătate de milion de lei.

Cercetarea, Jolly Jokerul „de serviciu” pentru algoritmul politic

Mi-e greu să decid care e cauza unei asemenea inadecvări: ignoranța/ incompetența ori reaua-credință. Ambele competiții își au locul în alte linii de finanțare – cel legat de accesul la literatura științifică ține, din avion, de Ministerul Educației: universitățile și bibliotecile universitare fiind subordinea acestuia, respectiv cadrele didactice universitare cercetători și studenții fiind beneficiarii lui. 

Iar asta scoate la iveală o cauză profundă: separarea artificială a Ministerului Cercetării de cel al Educației. În fapt, cel puțin din 2017, de fiecare dată când s-a inventat un minister „al cercetării” (și/sau al „altceva”) distinct de cel al Educației, în diferite formule de majoritate politică, a fost pentru că era nevoie de un portofoliu în plus pentru respectarea algoritmului Coalițiilor de guvernare și/sau pentru a asigura un post în Guvern pentru diferite persoane influente în propriile partide pentru care nu mai existau alte posturi disponibile. Unii miniștri și-au mai luat câte un secretar de stat care să aibă competențe în cercetare, alții nu au făcut nici acest minim efort, preferând tot activ de partid și la nivelurile doi, trei ș.a.m.d. 

Așa se face că pentru miniștrii ziși/pretinși „ai cercetării” miza n-a fost cercetarea în sine, ci doar prezența la masa Guvernului pentru avansări ulterioare și/sau menținerea unui status quo de influență în propriul partid. 

Comunitatea cercetătorilor nu are practic niciun mijloc de intervenție și presiune legitime, pentru că ministrul nu doar că n-are vreo legătură cu domeniul, dar nici nu-i pasă de supărarea/iritarea lor (mizele lui electorale și politice fiind în altă parte). 

Astfel, nu e mirare că PNCDI IV a fost aprobat la aproape 10 luni (în septembrie 2022) după ce ar fi trebuit să fie deja în vigoare, primele competiții fiind lansate cu peste un an întârziere, că de fiecare dată când adie cea mai ușoară briză de austeritate bugetară, de la cercetare se taie cu prioritate fără să se opună cineva în Guvern (nu că nu ar fi, oricum, subfinanțată cercetarea), ori că banii dintr-un frumos (declarativ) și absolut necesar și urgent program „Știință și societate” ajung să acopere, artificial, cheltuieli din alte linii bugetare și/sau să se ducă pe pixuri și mape. 

Rămânem fără aer. La figurat, dar și la propriu

Blocarea Legii mobilității urbane durabile de către teoriile conspirației și pseudoștiința „rezumatelor de pe Twitter” ar fi trebuit să fie o alarmă care să mobilizeze Guvernul (cu atât mai mult cu cât e vorba de un proiect legislativ propriu) să treacă la acțiune. Răspunsul Ministerului Cercetării arată că nu a înțeles gravitatea situației și că Guvernul, în ansamblul lui, s-a predat în fața pseudoștiinței și a ignoranței. Iar asta ne costă deja, și ne costă la buget și, și mai grav, ne costă sănătatea și ani buni de viață. 

Un raport al Alianței Europene pentru Sănătate Publică, bazat pe studii științifice, nu pe rezumate de Twitter, din 2020, arată costuri de sănătate de peste 11 miliarde de euro, în fiecare an, pentru 21 de orașe din România (incluse în studiu, cu București pe al doilea loc european, după Londra, cu costuri de peste 6,34 miliarde de euro/anual). Potrivit raportului, în România aproximativ un deces din cinci e legat de poluare, în timp ce în Suedia şi Danemarca este vorba de un caz din zece. Iar acesta e doar un studiu, din multe altele, care arată cât de importantă e lupta cu poluarea (de la mobilitatea urbană, la spații verzi, culoare și centuri verzi ș.a.m.d.) 

Ignoranța, pseudoștiința de Twitter și Facebook și incompetența ne sufocă, ne lasă fără aer, la figurat și la propriu. Blochează legi în Parlament și protestează în stradă pentru dreptul de a arde benzină și motorină în mașina personală, nu pentru dreptul la viață sănătoasă și mediu curat. Iar cei care luptă pentru aer curat, sunt tratați cu cinism. 

Pe când mă pregătesc să închei acest articol, taman am aflat că în Parcul IOR din București, pentru salvarea căruia s-au strâns câteva mii de oameni, s-a intrat cu buldozerele. Că și dezvoltatorii imobiliari gândesc că putem respira betoane și pretind că asta înseamnă „dezvoltare”. Și nu care cumva să vină vreun urbanist ori climatolog să le explice că n-ar fi așa… Știu ei mai bine, de pe Twitter, Facebook ori din articole publicitare pe care chiar ei le-au plătit.

Foto: Faceebook / Ministerul Cercetarii, Inovarii si Dezvoltarii

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE