Democrația și războiul hibrid. Cum putem crește imunitatea societății românești față de propaganda regimurilor autoritare

„Citizen Lab” – o companie canadiană de monitorizare a conținuturilor digitale – a publicat pe 7 februarie un raport conform căruia o firmă de PR din China se află în spatele a sute de entități media din state occidentale, care difuzează propagandă favorabilă guvernului comunist de la Beijing.

E vorba despre Shenzhen Haimaiyunxiang Media Co. Aceste site-uri paravan au o expunere modestă, însă mesajul lor e amplificat prin preluarea multor știri în presa mainstream din țările-gazdă. Diverse state membre UE – inclusiv România – se află pe lista țintelor, iar meniul livrat pe ecranele cetățenilor europeni e pe deplin previzibil: teorii ale conspirației, demonizarea SUA și numai vești bune dinspre economia celei mai mari puteri asiatice, conduse de cel mai înțelept partid unic. Butoane discret afișate pe paginile de gardă ale site-urilor „hăcuite” de chinezi duc spre linkuri triumfaliste, unde cititorul din „decadenta” lume liberă află că viitorul umanității e scris cu ideograme. 

Nu ne aflăm pe un teren virgin. Secolul XX a inclus confruntarea totalitarismelor și apariția „mass-media”. Prin radio și apoi televiziune, regimurile autoritare au modelat psihologia maselor, iar propaganda lor s-a transformat într-un complex mecanism de îndoctrinare ideologică și manipulare emoțională. Azi, peisajul comunicării publice este fragmentat, prolix și supraabundent.

Media tradiționale sunt în recul, fiind treptat înlocuite de mediul digital și impactul rețelelor de socializare, dar intensitatea dezinformării depășește nivelul atins pe durata Războiului Rece.

Războiul hibrid a intrat deja în viața cotidiană a tuturor celor dotați cu un telefon inteligent, așa încât creierii noștri par adaptați la climatul toxic în care sunt condamnați să funcționeze. 

Ne-am depășit, pe de altă parte, naivitatea inițială. Înțelegem că toate sediile puterii – China, Rusia, Iranul, SUA, UE, NATO (pentru a scurta o listă mult mai lungă) – își construiesc instrumente de propagandă prin care-și promovează agendele și interesele specifice. Marea „slăbiciune” a democrațiilor decurge din ezitarea de a interzice propaganda competitorilor geopolitici. În vreme ce guvernele autoritare barează fără scrupule informația occidentală, reciproca nu e aproape niciodată valabilă. Dacă în anii 90, după prăbușirea URSS, Occidentul intrase fără opreliști pe piața media din fostul imperiu sovietic, acum vocea sa e blocată, în vreme ce Putin și colegii săi de revizionism antioccidental acționează aproape nestingheriți în lumea încă liberă. 

Digitalizarea economiei, favorizată de securizarea eficientă a plăților online, lasă fraudei mult mai puțin spațiu de manevră decât globalizarea propagandei iliberale. Când achiziționez o marfă pe internet, văd poza ei (adesea în 3D) și primesc prin curier exact ce am ales, cu posibilitatea de a returna produsul, dacă nu corespunde prezentării comerciale care m-a convins să îl cumpăr. În domeniul informațiilor false, returul e imposibil, așa că dauna mentală devine permanentă. 

Oricât am fi de prudenți în filtrarea fluxurilor informative care ne iau cu asalt, industria fake news ne poate oricând transforma în idioții utili ai unor campanii care subminează democrația taman atunci când promit consolidarea ei.

Numeroși cetățeni ai democrațiilor occidentale sunt pavlovian împinși să-și transforme frustrările personale în arme contra „sistemului”, fără să priceapă că votul lor „de protest”, acordat furios partidelor extremiste, legitimează indirect orori absolute, precum invazia rusească a Ucrainei sau atacul teroriștilor Hamas împotriva civililor israelieni. 

Din păcate, dezinformarea putinistă se lăfăie în spațiul digital de limbă română, folosindu-se de o retorică naționalistă și ortodoxistă, aflată la antipodul patriotismului critic și al creștinismului autentic. În pofida unei legislații care interzice pe hârtie extremismul, avem prea puțini „paznici” ai fenomenului și prea mulți cetățeni care fac necugetat legătura dintre teoriile conspirației, ura față de valorile civilizației euro-americane și apologia ceaușismului sau a legionarismului interbelic. 

Stilul apatic și formal în care Klaus Werner Iohannis și-a exercitat rolul constituțional de mediator al unui veritabil proiect de societate a discreditat în mintea „omului de rând” ideea că democrația evoluează prin dezbateri libere, situate sub zodia binelui comun. Să sperăm că viitorul președinte al României va reuși să surmonteze deficitul democratic acumulat de țara noastră în ultimul deceniu, luându-și magisteriul în serios. În caz contrar, narativul fabricat la Kremlin va face treptat masă critică, periclitând eventual tot ce-am construit împreună de când facem parte din NATO și UE. 

foto: 123rf.com

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE