Fantezia Gaz-a-Lago poate arunca în aer Iordania, un aliat-cheie al Statelor Unite

Dar numai simplul cuvânt „emigrare” (expatriere) îi minează întreaga argumentaţie. Pinkas, vorbind despre Trump ca despre un „proeminent agent al haosului”, pune câteva întrebări-cheie: „Cu ce putere și autoritate pot Statele Unite să preia Gaza? Logistic. Cum relocați două milioane de oameni, dintre care majoritatea nu vor să plece? Politic. Cine va gestiona acest proces? Financiar. Cine va finanța această întreprindere monumentală? Regional. Majoritatea țărilor arabe au respins deja vehement ideea”.

La prima problemă evidenţiată de Pinkas, în aceste zile, răspunsul a fost dat, chiar pe larg, de experţi în drept internaţional. Notez doar răspunsul scurt. Articolul 49 din Convenția de la Geneva: „Transferările forţate, în masă sau individuale, precum şi deportările de persoane protejate din teritoriul ocupat în teritoriul puterii ocupante sau în acela al oricărui alt stat, ocupat sau nu, sunt interzise, oricare ar fi motivul”. Celelalte desluşiri – ferme – la problemele logistice, politice, financiare şi regionale, aşa cum sunt înşirate mai sus, le-au dat deja, de săptămâna trecută, reprezentanţii ţărilor arabe din regiune întruniţi la Cairo.

Regele Iordaniei, Abdullah al II-lea, urmează să se întâlnească mâine, 11 februarie, cu preşedintele Donald Trump la Washington, în cadrul vizitei de lucru pe care o efectuează în America. Regatul Haşemit al Iordaniei este un vechi aliat-cheie al Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Şi-a dovedit loialitatea de curând, în cazul celor două atacuri ale Iranului asupra Israelului. Cu acesta din urmă, Iordania are un tratat de pace din 1994, cele două ţări aflându-se în ceea ce se cheamă o „pace rece”, pe care regele a menţinut-o, cu eforturi însemnate, în aceste cincisprezece luni de război în Gaza. Micul regat deşertic găzduieşte pe teritoriul său peste 3.000 de militari americani, care îşi desfăşoară operaţiile din câteva baze (numărul acestora este confidențial).  

Recomandări

George Simion și Anamaria Gavrilă își depun candidaturile la alegerile prezidențiale, din partea suveraniștilor: „Unul dintre noi se va retrage”

Nici prima Administraţie Trump n-a fost deloc uşor de gestionat pentru liderii de la Amman. Acum însă planul şocant al lui Trump atinge linia roşie fixată de Abdullah al II-lea, consfinţită de Parlament şi Guvern: „transferul” palestinienilor în Iordania, inclusiv al celor din Cisiordania, va fi echivalat cu o declaraţie de război. Înaintea conferinţei de presă comună cu premierul Netanyahu (din 4 februarie), într-o convorbire telefonică purtată cu Donald Trump pe 25 ianuarie, regele a refuzat ideea de a primi refugiaţi din Gaza. A repetat lucrul acesta public, pe 5 februarie, respingând „orice încercare de a anexa pământul și de a strămuta palestinienii”.

Rămâne de văzut dacă, în convorbirea de mâine, din Biroul Oval, regele Abdullah al II-lea va reuşi să îl înduplece pe preşedinte să renunţe la planul de a epura etnic Gaza şi a construi în Fâşie „Riviera Orientului Mijlociu” sau „Dubaiul mediteraneean”. De puterea sa de convingere vor depinde nu doar destinul ţării sale şi stabilitatea Orientului Mijlociu, dar şi viabilitatea regulilor de drept  internaţional care guvernează lumea.

Iordania a rămas, încă de la începutul războiului din Gaza – din vremea Administraţiei Biden, când extremiştii de dreapta din coaliţia de guvernare condusă de premierul Netanyahu avansaseră această ipoteză – neclintită pe poziţia de a nu mai adăuga alţii la cele peste două milioane de refugiaţi palestinieni pe care îi găzduieşte (nemaiadăugându-i pe rezidenţi). Un nou val ar afecta nu doar echilibrul demografic al regatului şi relativa stabilitate politică, ci și şubreda lui economie.

Recomandări

Care sunt pașii pe care Ucraina și Rusia ar trebui să îi respecte pentru a ajunge la un armistițiu durabil STUDIU

Donald Trump are în faţa monarhului de la Amman un instrument de şantaj redutabil, cu care, de altfel, a şi ameninţat voalat înainte de a-şi expune planul: „Noi facem multe pentru ei (referire şi la Egipt, n.m.) și ei o vor face”. Va specula tocmai dependenţa economico-financiară a Iordaniei faţă de Statele Unite. Terenul e pregătit. Printr-un acord pe şapte ani, parafat în 2022, Iordania primeşte 1,45 miliarde de dolari pe an din America, plus sute de milioane ca sprijin bugetar direct, plus 350 de milioane de dolari pe filiera USAID (ajutor suspendat). Fără aceşti bani, Iordania este în situaţia de a colapsa economic.  

Regele Abdullah al II-lea nu are prea multe pârghii de negociere. Sprijinul politic al statelor arabe din regiune, exprimat prin comunicatul comun al reuniunii de la Cairo, de săptămâna trecută, este esenţial: opoziţia categorică la fantezia Gaz-a-Lago. Monarhul acestui regat deşertic şi cu puţine resurse l-ar putea convinge pe preşedintele Trump cu ameninţarea creşterii popularităţii Frăţiei Musulmane (principalul partid din Iordania), augmentată de  bombardamente israeliene asupra Fâşiei Gaza şi de presiunile crescânde ale coloniştilor asupra palestinienilor din Cisiordania. Vecinătatea Siriei, pe cale de a se transforma într-un stat islamist, s-ar adăuga argumentelor geostrategice prin care regele Abdullah al II-lea ar putea demonstra că implementarea planului Gaz-a-Lago riscă să arunce Iordania în aer, aducând Orientul Mijlociu pe marginea haosului. 

Urmărește-ne pe Google News