Distribuția efectivelor umane masculine pe medii de rezidență. Cine va apăra țara, în caz de conflict?

De ce este atât de important mediul de rezidență? Păi, nu ni se spune de atâția ani că mediul rural este neprofitabil, că e slab culturalizat? Nu se dorește comasarea unor comune din pix pentru că sunt neprofitabile? Dar se omite, cumva, să se spună că mediul urban a extras, decenii la rând, forță de muncă specializată. De fapt, cei mai vehemenți susținători ai acestei idei par a fi tocmai cei din zone bogate, cele mai agresive din acest punct de vedere.

În Legea 446/2006, art. 7, se precizează că „cetățenii încorporabili, în sensul prezentei legi, sunt considerați cetățenii români, bărbați, (I) cu vârsta cuprinsă între 20 și 35 de ani”, dar pot fi încorporați de la 18 ani, voluntar.

(II) A doua categorie este cea a rezerviștilor, împărțită în trei clase: clasa I – între 35 și 45 de ani; clasa a II-a – între 46 și 50 de ani și clasa a III-a – între 51 și 55 de ani. Mai sunt situații când pot fi înregimentați până la 63 de ani, în cazul gradaților.

Conform Globalfirepower, România ocupă locul 52 ca forță militară la nivel mondial, cu 90.000 de militari activi, 55.000 de rezerviști și 15.000 de paramilitari și cu planuri mari…

Categoria bărbaților cu vârsta între 18 și 55 de ani înregistrează cele mai mari valori la nivelul județelor (Figura 1): Hunedoara (43,2%), Mureș și Mehedinți (32,1%), Caraș-Severin (31,9%), urmate de Dolj și Vaslui. Explicația ține fie de profilul muncilor locale, fie de migrarea într-o pondere mai mare a femeilor. La polul opus, cea mai mică reprezentativitate a acestei categorii o întâlnim în municipiul București, cu 21,4%, urmat de  Vâlcea, cu 25,6%, Brașov și Teleorman, cu 25,9%, Cluj, cu 26,3% și Argeș, Constanța, Prahova, cu 26,4%. Aici explicațiile pot ține fie de fenomenul îmbătrânirii demografice, fie de o supradimensionare a populației copiilor (variabilă greu de luat în considerare în contexul României din ultimii 35 de ani).

Figura 1. Distribuția ponderii populației masculine cu vârsta între 18 și 55 de ani la nivelul județului. Sursa datelor: INSSE.

La o privire mai atentă asupra mediului de rezidență, exceptând municipiul București (-21,4%), avem doar 11 județe unde ponderea bărbaților din mediul urban este mai mare față de cea din mediul rural (Figura 2). În această categorie se înscriu județele Brașov (-9,5%), Constanța (-7,4%), Sibiu, Brăila, Cluj, Maramureș, Galați, Arad, Vaslui și Timiș. În cazul acestor așezări avem de-a face cu reședințe de județ puternice, cu rol determinant în controlarea fluxurilor umane județene. În cazul unui conflict trebuie să apreciem că în  aceste județe s-ar înregimenta o populație mai mare față de mediul rural. Dar nu putem să nu ne întrebăm: oare cine va avea posibilitatea financiară să dea bir cu fugiții într-un astfel de context – cei săraci din rural sau cei înstăriți din urban?

La  polul opus, cu efective masculine mai mari în mediul rural, sunt 31 de județe, din care se remarcă județele Dâmbovița (11,4%), Giurgiu (10,5%), Vrancea și Neamț (7,9%), Teleorman etc. La o primă vedere par a fi județe subdezvoltate, rurale și părtinitor am sugera că acest argument ar sta la baza nivelului de trai. Dar oare resursele economice sunt echitabile (în)spre mediul rural? 

Figura 2. Distribuția variației urban-rural a efectivelor militare. Sursa datelor: INSSE.

La un calcul general, populația masculină domiciliată în România, cu vârsta între 18 și 55 de ani, era în 2025 de 6 milioane de locuitori, din care 49,18% își avea apartenența în mediul rural. Dintre județele României, 455.000 de bărbați ar veni din București, urmat de Iași, cu 291.000, Suceava, cu 213.000, Dolj, cu 208.000 etc. (Figura 3), în timp ce cele mai mici efective le-ar înregistra județele Covasna și Tulcea, cu 60.000; Sălaj, cu 63.000; Giurgiu, cu 70.000 etc. Este adevărat că valorile sunt grosiere, adică avem de-a face cu persoane care nu pot fi mobilizate, dar tot rămân un reper în distribuția personalului care ar putea fi înregimentat.

Dacă micșorăm scara de analiză și ne uităm la populațiile masculine cu vârsta între 18 și 35 de ani, respectiv între 35 și 55, atât din mediul urban, cât și din rural, lucrurile se schimbă, conform tabelului 1. 

Figura 3. Efectivele masculine ce pot fi înregimentate, pe vârstă și medii de rezidență. Sursa datelor: INSSE.

Tabel 1. Ponderea pe grupe de vârstă din totalul populației masculine cu vârsta între 18 și 55 de ani. Sursa: INSSE.

Așadar, când discutăm de potențiale resurse umane ce ar putea fi înregimentate în cazul unui război, mediul rural „pune la bătaie” 49,2% din resursa umană disponibilă. Dar oare și beneficiază de același aport când vine vorba de resursele statului? Sau rămân marginali de dragul jocului economic contemporan? Oare vor lupta acești oameni, fără de trei joburi (cum susțin unii că au cei mai mulți bogați ai României), din mediul rural, ca să apere investițiile din urbanul mare? Ce li se va promite? Pământ?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE