Iluzionistul Bolojan

Iar Bolojan însuși pricepe din sistemul de educație puțin mai puțin decât pricepea madam Dăncilă.

Bonus: puseele sale de legare de glie a poporetului îl plasează în galeria jenantă a micilor satrapi de provincie, care se înalță pe vârfuri să ajungă cu chelia la funcție.

Bolojan urlă cu toate trompetele agit-prop-ului din presa plătită de la buget că ar face și ar drege dacă l-ar lăsa pesediștii!

Dar când face de capul lui ceva te trezești că e mai rău ca pe vremea lui Năstase. Cine și-a mai plantat purtătoarea de cuvânt într-un consiliu de administrație, fie și la Radio?! Purtătoare cu niște studii care i-ar putea impresiona cel mult pe Lasconi și Ciolacu (fără diplomă de Bacalaureat găsită).

Cine îl obligă pe Bolojan să-l țină în brațe pe plagiatorul Marinescu? Îl obligă Grindeanu-Hienă? Păi, să spună, domnule! Dar uite că nu spune nimic, îl ține cu drag. Am cunoscut popândăi mai curajoși.

Când e lăsat de capul lui a pendulat între niște idei de numiri la Educație de ți se face dor de Abramburica.

Mai clar: Bolojan însuși a fost cel mai slab ministru al învățământului pe care l-a avut vreodată țara românească, fie el și ministru interimar. Chiar și sub David, pe care tot el l-a pus acolo. Iar David a fost cel mai slab de la revoluție încoace, sub Pop-Genunche – întrebați profesorii care nu sunt aserviți agit-prop-ului.  

Bolojan e un fanatic al tăierilor de la amărâți și mai e și perdeaua de fum dincolo de care sunt protejați pădurarii și compania. 

Când vreodată în viața lui publică a vorbit Bolojan răspicat (și împotrivă!) despre dezmățul, despre orgiile bugetare pe care le-au inițiat doi pesediști Cîțu și Ciucă. A, stai, că nu erau pesediști, regretabilii sunt din partidul galbenilor, de la Bolojan însuși.

Un erou imaginar, Bolojan a trăit non-stop de la revoluție încoace în calitate de bugetat. N-a furat ca pesediștii? Mersi, nici Nicușor n-a furat ca pesediștii. Asta nu înseamnă că e adecvat și onestul cu părul creț funcției. Că nu e. Niciunul dintre ei nu e. Sunt la ani-lumină distanță de ce ar trebui să fie.  

Da, alde Grindeanu n-ar fi trebuit să apară niciodată în viața publică, iar PSD trebuia să fie la tomberonul istoriei de un sfert de secol.

Dar nici Bolojan, cu înțelegerea economiei și educației demne de un târnăcop cu o singură sprânceană, n-avea ce să caute la Palatul Victoria. Iar PNL e fix PSD, doar că vopsit altfel.

Alternativele la Bolojan sunt sinistre, dar cabinetul bolojalnic, îmi mențin această afirmație, este pur și simplu catastrofal, antisocial și, în esență, anti-românesc. Parcă e pus cu mâna ca să crească valul cel mai toxic din politica românească: valul „suveranist”.

Doar pentru că atâția primari sunt cu adevărat niște lepre care și-au făcut niște rețele, niște clanuri de parazitat buget, asta nu înseamnă că „reforma” administrației gândită de Bolojan e vreo reformă. E harneală în toată regula.

Până acum, Bolojan doar a pus biciul pe cei care n-au, făcându-i scăpați pe cei care au tot avut (prin rapt). Dar ce frumos s-a încruntat la cameră!

Propun de aceea să i se acorde Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar. Și mai propun și următoarele reforme: copiii bugetaților speciali să fie încadrați direct ca pensionari speciali, să nu se mai nevoiască și prin câmpul muncii zadarnic.

Mai mult: toate orele-cap să fie înlocuite cu ore-c*r, cărțile interzise și arse pe un rug mic în formă de monosprânceană, iar bibliotecarii, pentru că au îndrăznit să existe, să fie tăiați integral cu forfecuța.

Ia uite cum vine concluzia: dacă bolojalnicul ăsta e salvarea țării, cu gândirea asta atât de obtuză încât ajungi să-l regreți pe Emil Bobu, atunci e clar: țara asta nu are nicio salvare! Ce-i drept, nici nu o merită. Deloc.

Bolojan e fix, dar fix!, ceea ce merită România după treizeci și șase de ani de democrație originală și coabitare armonioasă între hoți și proști. Să fie primit.  

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE