Judecătoarea Lia Savonea ar putea ajunge în vizorul Inspecției Judiciare înainte de înscăunarea la Înalta Curte
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Procurorii au pregătit un referat de sesizare a Inspecției Judiciare (IJ) cu privire la judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas, de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), pentru modul în care acestea au dispus anularea condamnării lui Mario Iorgulescu.
Cuprins:
- Statistică: Mario Iorgulescu, printre cei 0,8% norocoși
- Gafa din dispozitivul soluției de casare cu rejudecare
- Încălcarea puterii de lucru judecat într-o cale extraordinară de atac
- Mario Iorgulescu, scăpat de condamnare printr-un artificiu semantic
- Judecătoarele Savonea și Ispas și-au ignorat colegul de complet
- Cine este judecătoarea Lia Savonea
Rămâne de văzut dacă plângerea va ajunge sau nu pe masa inspectorilor judiciari până la înscăunarea Liei Savonea la instanța supremă.
Sesizarea privește „lipsa totală a motivării ori motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de judecător sau procuror și exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență” - adică abateri disciplinare prevăzute de art. 271 lit. r) și s) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și al procurorilor.
Anchetatorii au „săpat” prin jurisprudența Înaltei Curți, au analizat motivarea scrisă de judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas și au concluzionat că soluția pe care au pronunțat-o pe 20 iunie 2024 e „contrară literei și spiritului legii”.
Reamintim că judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas au decis - cu majoritate de 2:1 față de opinia separată a judecătorului Dan-Andrei Enescu - anularea pedepsei de 13 ani și 8 luni de închisoare pronunțată definitiv de Curtea de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cele două l-au favorizat, practic, pe Mario Iorgulescu, despre care trei judecători (unul la fond și doi în apel) au scris că era atâta de beat și de drogat încât era aproape imposibil să nu omoare pe cineva cu mașina.
Acesta este motivul pentru care instanțele l-au condamnat pe beizadeaua lui Gino Iorgulescu pentru omor cu intenție indirectă, nu pentru ucidere din culpă.
Judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas au considerat că încadrarea juridică a fost greșită, deși această apreciere excede limitelor prevăzute de lege pentru recursul în casație.
Statistică: Mario Iorgulescu, printre cei 0,8% norocoși
Recursul în casație formulat de Mario Iorgulescu este unul dintre cele cinci cauze în care Înalta Curte a dispus casarea cu rejudecare, dintr-un total de sute de dosare, după cum urmează:
- În această perioadă s-au soluționat, după ce au trecut de procedura de admisibilitate în principiu, 1.082 de cauze având ca obiect recurs în casație.
- Dintre acestea, în 620 a fost invocat și analizat cazul prevăzut de art. 438, alin. (1) punctul 7 din Codul de procedură penală, la fel ca în cazul lui Mario Iorgulescu.
- La rândul lor, dintre acestea, 567 au fost respinse - reprezentând 91,45%,
- 38 au fost admise - reprezentând 6,12%,
- 15 nu au putut fi identificate din sursele de documentare - reprezentând 2,41%.
- În cazul celor admise, în 33 s-au dispus soluții de achitare, iar în 5 - soluții de trimitere la rejudecare.
- Soluțiile de admitere și trimitere la rejudecare reprezintă aproximativ 0,8% din totalul celor 620 de soluții pronunțate în ultimii 4 ani și 6 luni în cauze ce au analizat cazul prevăzut de punctul 7 al art. 438, alin. (1) C.proc.pen.
Gafa din dispozitivul soluției de casare cu rejudecare
O analiză mai atentă a motivării scrise de judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas a scos la iveală o serie de indicii cu privire la exercitarea funcției cu rea-credință ori gravă neglijență.
- „Poate cel mai elocvent exemplu cu privire la lipsa înțelegerii corecte și complete a elementelor factuale și legale a cauzei o reprezintă mențiunea din cadrul dispozitivului Deciziei 410/RC/2024 în sensul «Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ce privește pe inculpatul Iorgulescu Gino - Mario și trimite cauza la rejudecare de către instanța de apel, Curtea de Apel București».
- În cauză a figurat, de-a lungul procesului, un singur inculpat, astfel încât nu este clar de ce a fost casată decizia penală numai în ce privește pe inculpatul Iorgulescu Gino Mario - nu avea pe cine altcineva să privească”, se arată în sesizare.
Alte observații sunt de natură juridică și țin de încălcarea principiului puterii de lucru judecat, depășirea limitelor judecății într-o cale extraordinară de atac și reținerea de către cele două judecătoare a unei situații de fapt diferită de cea care rezultă din probe.
Încălcarea puterii de lucru judecat într-o cale extraordinară de atac
Art. 438, alin. (1), pct. 7 din Codul de procedură penală invocat ca argument de avocații lui Mario Iorgulescu prevede, în esență, că hotărârile sunt supuse casării dacă:
- Inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
- Fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.
- Instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei.
Surse din Parchet au arată că, dată fiind natura juridică a recursului în casație, acest caz de casare prevăzut de norma citată nu poate fi invocat pentru a se obține, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Mai mult, arată sursele citate, în calea extraordinară de atac nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situației factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.
Mario Iorgulescu, scăpat de condamnare printr-un artificiu semantic
Judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas au anulat condamnarea lui Mario Iorgulescu după ce au reținut situația de fapt fix pe dos față de judecătorii de la fond și apel.
Mai exact, raționamentul juridic al celor două judecătoare a fost că Mario Iorgulescu a fost implicat într-un „accident” în timp ce conducea beat și drogat cu peste 160 de kilometri la oră, nu într-un „eveniment rutier” soldat cu moartea celui în care s-a izbit frontal.
Ambele noțiuni - de „accident” și „eveniment” - se regăsesc în legislația rutieră, diferența fiind că primul se referă la o situație imprevizibilă, pe când cel de-al doilea are o semnificație mai largă, care presupune inclusiv caracterul intenționat al faptei.
Până la Lia Savonea și Adriana Ispas, atât Tribunalul București cât și Curtea de Apel București au reținut în motivări că Mario Iorgulescu era atât de beat și de drogat încât era „aproape imposibil” să nu fie implicat într-un eveniment rutier cu potențial mortal.
Iată câteva extrase din motivarea Curții de Apel București:
- „Orice încercare de traversare a străzii de către un pieton pe marcajele pietonale cu care s-a intersectat inculpatul pe traseu ar fi fost echivalentă cu accidentarea sa mortală (șansele ca un pieton să supraviețuiască unui impact cu un autovehicul care circulă cu viteza de peste 140 km/h sunt practic nule).
- Împrejurarea că niciun pieton nu a fost lovit nu s-a datorat unor elemente de ordin obiectiv, cum ar fi experiența sau abilitățile de conducător auto ale inculpatului, ci exclusiv hazardului.
- Era extrem de puțin probabil ca autovehiculul condus de inculpat să nu acroșeze un alt autovehicul sau un pieton, câtă vreme acesta se deplasa cu o viteză de peste 140 km/h, fără să diminueze viteza nici măcar în preajma marcajelor pietonale, cu atât mai mult cu cât inculpatul se afla sub influența cocainei și a alcoolului.
- Șansele de a evita producerea unui accident mortal erau atât de reduse încât nu se poate susține ideea că inculpatul nu a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
- Tot acest cumul de factori conduce la concluzia certă că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, iar nu cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere, cum în mod neîntemeiat a susținut apărarea, motiv pentru care încadrarea juridică reținută în actul de sesizare este corectă”, se arată în documentul citat.
În total dezacord cu instanțele de fond și apel - deși legea nu le permitea această analiză într-o cale extraordinară de atac - judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas au interpretat noțiunile de „accident” și „eveniment” în favoarea lui Mario Iorgulescu:
- „În cazul de față, instanțele de fond și apel au reținut infracțiunea de omor. Infracțiunea prevăzută de art.188 Cod penal se comite, din punct de vedere al elementului material, printr-o acțiune (sau chiar inacțiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei.
- Or, situația de fapt relevă, așa cum s-a menționat anterior, un accident rutier, definit prin chiar prescripția normativă ca fiind un eveniment (art. 75 din OUG nr.195/2002).
- Un eveniment este, în sine, fortuit, și nu voit, are caracter imprevizibil. «Acțiunea» autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acționând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecința intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căruia i-a cauzat decesul.
- Elemente de fapt ce au valențele unei fapte care, din punct de vedere obiectiv și subiectiv se încadrează în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 Cod penal.
- Raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei pendinte, infracțiunea de omor ar fi posibilă doar în situația în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieții victimei. Or, nici instanța de fond și nici instanța de apel, nu au relevat o asemenea împrejurare”, scriu cele două judecătoare.
Judecătoarele Savonea și Ispas și-au ignorat colegul de complet
În schimb, colegul lor de complet, judecătorul Dan Andrei Enescu, a redactat o amplă opinie separată în care a reținut că recursul în casație trebuie analizat în limitele legale, că nu mai pot fi reinterpretate probele, că nu poate fi reținută o altă situație de fapt, că nu mai poate fi schimbată încadrarea juridică în acest stadiu procesual, iar apoi notează:
- „Diferența între culpa cu prevedere și intenția indirectă este dată de poziția subiectivă a infractorului, în cazul primei acesta prevăzând rezultatul faptei sale, fără a îl accepta, socotind fără temei că el nu se va produce, în vreme ce în cazul intenției indirecte acesta accepta posibilitatea producerii acestuia, deși nu îl urmărește.
- În măsura în care am fi în prezența unei fapte comise din culpă, recurentul ar fi trebuit, măcar în ultimul moment, să încerce să evite prin orice manevră, frânare, virare, producerea accidentului de circulație, însă în prezenta cauză, așa cum reține Curtea de Apel București, nu a existat o astfel de conduită a inculpatului”, arată judecătorul Dan Andrei Enescu.
Cine este judecătoarea Lia Savonea
Judecătoarea Lia Savonea e un personaj controversat din magistratură, fostă șefă a CSM și a Curții de Apel București.
Numele Liei Savonea este legat de scandalurile din justiție pe vremea guvernării PSD. În perioada cât a fost șefa CSM, Lia Savonea a pus umărul la înlăturarea Laurei Codruța Kovesi de la conducerea DNA și s-a exprimat favorabil modificărilor aduse Legilor Justiției.
Între timp, judecătoarea Lia Savonea a promovat la Înalta Curte și se visează la conducerea acestei instanțe. Este singurul candidat.
Pe lângă rejudecarea lui Mario Iorgulescu, pe care a hotărât-o alături de judecătoarea Adriana Ispas, Lia Savonea este cea care, în complet cu judecătorul Mihail Udroiu, a decis restituirea la Parchet a Dosarului Revoluției, în care Ion Iliescu era trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității.
În trecut, pe vremea când era judecător la Curtea de Apel București, Lia Savonea a redactat, alături de colegul ei de complet Daniel Grădinaru o hotărâre scandaloasă în care l-au scăpat de pușcărie pe un bărbat de 41 de ani care își violase nepoata de 13 ani, pe motiv că minora n-a reclamat fapta la timp:
„Este adevărat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prezintă o anumită gravitate și urmare a comiterii acesteia dezvoltarea psiho-socială a persoanei vătămate ar putea fi afectată în mod negativ, însă Curtea reține, în egală măsură, împrejurarea că persoana vătămată (n.r. - fata de 13 ani) nu a înțeles să inițieze vreun demers împotriva comportamentului avut de inculpat, minora neaducând la cunoștința părinților cele petrecute, fapta fiind relevată abia în urma sesizărilor formulate organelor de poliție cu ocazia dispariției acesteia de la domiciliu din octombrie (…) când s-a mutat cu concubinul său”, scriau cei doi magistrați.
