Mergi direct la conținut »
Kurzii, aliații dispensabili ai SUA? Eroarea de strategie a lui Donald Trump. O analiză la câteva ore de la armistițiu
Opinii Libertatea > Opinii > Kurzii, aliații dispensabili ai SUA? Eroarea de strategie a lui Donald Trump. O analiză la câteva ore de la armistițiu

Kurzii, aliații dispensabili ai SUA? Eroarea de strategie a lui Donald Trump. O analiză la câteva ore de la armistițiu

Este sau nu este Donald Trump principalul vinovat pentru declanșarea unui război între Turcia și milițiile kurde YPG (unitățile de apărare a poporului), după ce SUA și-au retras sprijinul acordat kurzilor, protectorii intereselor occidentale împotriva Statului Islamic?

Opinie de
Claudiu Săftoiu
Toate articolele autorului

În urmă cu câteva ore, Turcia şi SUA au ajuns la un acord privind o încetare a focului în Siria timp de cinci zile și a anunțat că va pune capăt definitiv operațiunilor sale militare din nordul Siriei după retragerea forțelor kurde din această zonă.

Lumea e interesată și intrigată să afle care a fost resortul politic ori geopolitic care a determinat administrația Trump să își retragă 1.000 de soldați americani din războiul complex, purtat de milițiile kurde în favoarea propriului popor și a lumii occidentale. Și dacă marele negociator Donald Trump mai poate salva situația.

Independența energetică a Americii – un motiv al retragerii din zonele fierbinți ale planetei?

Când Donald Trump a anunțat intempestiv, în primăvara lui 2019, că Statul Islamic a fost înfrânt și că, pe cale de consecință, incidența atacurilor teroriste fundamentaliste în lumea occidentală s-a diminuat semnificativ, era de așteptat ca agenda militară internațională americană să suporte modificări. Și plănuita retragere a trupelor americane din Afganistan – odată cu transferarea către armata afgană a misiunii de stabilizare –  face parte din obiectivul extern al președintelui american, care privește orice cheltuială bugetară a națiunii în termeni seci, de tip “investiție-profit”. Principalul resort al retragerilor contingentelor americane din lumea largă în era Trump rămâne unul la vedere, este clar, lipsit de ascunzișuri sau de cine știe ce strategii sofisticate. Acesta este determinat de o nouă realitate economică, pe care o traversează Statele Unite, după sute de ani de dependență energetică, menită să îi determine istoria, ca actor global.

America trece printr-o perioadă de redefinire capitală a leadership-ului internațional, după ce, încă din acest an – 2019 -, a devenit absolut independentă energetic. Foamea de hidrocarburi și de petrol a americanilor începe să fie ostoită în mare viteză de alternativele unor soluții interne, inovative, care par că  îndestulează imensa piață a SUA.

Energia nucleară (peste 100 de centrale nucleare, pe tot întinsul țării), energia produsă prin fracturarea hidraulică în masă (gaze naturale la discreție), energia eoliană (“verde”), energia solară (panouri solare din ce în ce mai performante, instalate în zonele permanent însorite din lume, aflate tot pe teritoriu american) deschid era libertății totale a Statelor Unite din punct de vedere economic. Este o libertate care le va despovăra treptat de obligația de a dirija lumea, prin condiționările seculare energetice de care acum se derobează.

La prima vedere, calculul lui Trump este simplu: dacă am reușit, în sfârșit, să ne producem din plin energia la noi acasă, atunci e timpul să abandonăm, puțin câte puțin, “războaiele petro-dolarului” din zona Orientului Mijlociu, care ne costă enorm pentru un produs de care nu mai avem acum nevoie.

Mai mult, să lăsăm lumea arabă să își rezolve problemele de teritorialitate, fundamentate religios, să ne retragem din teatrele de operațiuni care interferează cu obiectivele intra și panarabe. Să limităm în continuare focarele teroriste, dictaturile, care duc la contracția piețelor și unde America are interese comerciale. Cam așa pare a fi gândit liderul american, pentru binele poporului său. Și a acționat impetuos, intrând în politica internațională ca un elefant în magazinul de porțelanuri. De dragul măreței sale Americi.

Kurzii, aliatul dispensabil al SUA – o eroare de neiertat

Numai că America nu mai este demult numai a americanilor. Această țară a imigranților și a minților strălucite este țara unei lumi întregi, care s-a format până la a propune celorlalte națiuni “excepționalismul” american, menit să ofere un model universal de societate, de implicare occidentală, de economie prosperă, de viitor. Leadership-ul SUA este cel care a salvat Europa, în cel de-al Doilea Război Mondial, prin pregătirea cu succes a debarcării din Normandia a trupelor aliate.

Probabil că, dacă Donald Trump ar fi condus atunci America, Planul Marshall pentru Europa, ulterior câștigării războiului cu Hitler, nu ar fi fost aprobat, iar Europa Occidentală și-ar fi revenit mult mai greu după conflagrația mondială.

Abandonarea kurzilor are o importanță asemănătoare unui antifactual Plan Marshall  încăput pe mâna liderului de azi de la Casa Albă. Ca și Europa, care a luptat dârz pentru eliberarea de nazism,  milițiile kurde au ajutat decisiv la nimicirea Statului Islamic, după aproape 10 ani de lupte fără rezultate notabile duse de aliații occidentali. Succesul obținut se datorează în mare măsură și intervenției YPG, care încă deține militanți ai Statului Islamic, pe care i-a neutralizat și îi supraveghează. O eventuală alungare de pe teritoriile siriene a kurzilor va duce la scăparea de sub control a războinicilor Statului Islamic. Mii de jihadiști îşi vor cuceri nemeritata libertate, în nordul Siriei.

Erdogan – pierdut în visul unei teocrații sunnite în care numai el mai crede

Abandonarea kurzilor de către SUA a venit ca o pleașcă pentru liderul autocrat al Turciei, Recep Erdogan. În condițiile în care economia Turciei dă semne alarmante de slăbiciune, tocmai din pricina intervențiilor președintelui, care au dus inflația la cote amețitoare, în timp ce partidul care susține guvernul și pe Erdogan este în descompunere și cu greu mai poate face majoritatea în Parlament, campania de ocupare a nordului Siriei este o aventură militară cu un final imprevizibil. Statele Unite și Uniunea Europeană au anunțat că vor sancționa drastic țara, în timp ce Erdogan mizează pe acest ultim gest de recâștigare a încrederii propriului popor decepționat.

Campania în care Erdogan și-a băgat țara, indiferent de pierderi, arată un mod de gândire similar cu cel al lui Vladimir Putin, care a ordonat ocuparea Crimeei și a unor părți consistente din estul Ucrainei, ori al lui Xi Jinping, care a ocupat recifuri din Marea Chinei de Sud, transformate apoi în insule chinezești, după o campanie de atacuri date împotriva navelor civile ale țărilor din jur care tranzitau regiunea.

Islamizată de Erdogan şi de formaţiunea sa apropiată de Frăţia Musulmană, Turcia s-a despărţit de mult de Vest şi de interesele lui.

Deşi stat membru NATO, Turcia lui Erdogan a preluat rolul unei puteri islamiste. De pe această poziție, şantajează Occidentul – fie cu deschiderea şi închiderea contra cost a “robinetului” de migranţi, fie cu orice alte metode, oricât de violente. 

Noua realitate din teren încurcă Rusia, care nu vede cu ochi buni adversitatea dintre turci și sirieni. Rușii au vândut recent Turciei rachete balistice S-400 și au susținut deschis păstrarea unității Siriei, susținând regimul președintelui Bashar al Assad. Slăbirea Siriei la nord de către turci este inacceptabilă pentru ruși.

Forța de negociator a lui Trump – ultima carte americană care se joacă în regiune

Popor rămas fără stat, în ciuda dreptului său la autodeterminare, obținut în 2011, şi a contribuției avute la înfrângerea terorismului global al Statului Islamic, kurzii sunt organizați într-o serie întreagă de formaţiuni, care se ostilizează reciproc. Pe de altă parte, au devenit parte a soluţiei în Orientul Mijlociu, iar lumea liberă le e masiv îndatorată. Masacrarea lor este o palmă grea pe obrazul unei civilizaţii care le-a asigurat cu greu dreptul inalienabil la autodeterminare. Politic, militar, situaţia e gravă pentru kurzi. Prin ofensiva antikurdă a regimului islamist de la Ankara și prin retragerea sprijinului american, supravegherea kurdă asupra războinicilor Statului Islamic va dispărea. După ce turcii vor epura etnic regiunea kurdă, teroriştii islamişti vor putea din nou îngrozi și însângera în voie zone întinse, din vest şi din est. Rusia își va consolida influența în Orientul Mijlociu, pe axa Turcia-Iran-Siria, iar predictibilitatea zonei va tinde spre zero.

Acest deznodământ nu a fost avut în vedere de liderul american. Abandonul kurzilor lasă loc celulelor teroriste islamiste să își reia atacurile violente și perfide. Exact jocul căruia Donald Trump se mândrea că i-a pus capăt în primăvara lui 2019. Iar planificarea strategică în zonă s-a prăbușit.

Eroare de strategie? Neîndoielnic.

Turcia a fost deja pedepsită de SUA, cu sancțiuni vamale pentru producția de oțel și cu blocarea acordului comercial bilateral, dar nu cedează și continuă ofensiva în nordul Siriei.

Singura carte pe care o mai are acum Donald Trump este să își folosească la maximum capacitățile de negociator feroce, pentru a-și îndrepta greșeala. O greșeală monumentală.

Un prim pas a fost făcut. ”Știri bune din Turcia. Milioane de vieți vor fi salvate”, a scris și Donald Trump pe Twitter, după încheierea armistițiului . Rămâne de văzut.


Close
Închide
  Close