Va confunda geniul trumpian Iranul cu Venezuela?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Negociem cu ei chiar acum”, a răspuns Donald J. Trump la întrebarea îngrijorată a corespondenților de la Casa Albă. Era pe 3 februarie, după cele două provocări ale Iranului - din Strâmtoarea Ormuz și Marea Arabiei. Părea că podul diplomatic încropit între Washington și Tehran e pe cale să se prăbușească. Răspunsul președintelui suna ca metafora triumfalistă a ceea ce se întâmplase cu câteva ore în urmă. În strîmtoarea Ormuz și în Marea Arabiei, Iranul și Statele Unite avuseseră un prim „schimb e replici” în pregătirea întâlnirii de vineri între echipele de negociatori. Ce s-a petrecut nu e o victorie trumpiană, cum ar fi putut suna în Biroul Oval, ci o inexplicabilă aiureală iraniană.
Refac poveștile de marți din surse atent verificate (multe dintre acestea dezvăluite de Wall Street Journal). Cronologic, prima a fost provocarea din Strâmtoarea Ormuz. În cursul dimineții de 3 februarie, șase canoniere aparținând Corpului Gărzilor Revoluționare, echipate cu tunuri de calibru 50 (utilizate frecvent de iranieni în securitatea maritimă), au încercat să oprească petrolierul „Stena Imperative”, sub pavilion american (armator - compania daneză “Stena Bulk”). Venea din Emiratele Arabe Unite și se îndrepta spre portul Sitrah din Bahrain. I s-a ordonat căpitanului, prin radio, conform uzanțelor, să oprească motoarele și să se pregătească de abordare. Însă nava n-a răspuns somației mărind viteza și menținându-și cursul. A fost ulterior preluată în escortă de o navă de război americană. Episodul arată ca o provocare, una fără noimă. Ulterior, oficiali de la Tehran au declarat că petrolierul încălcase apele teritoriale iraniene, însă datele de urmărire furnizate de „MarineTraffic” infirmă categoric, demonstrând că petrolierul a rămas în zona maritimă a Omanului în timpul traversării strâmtorii. („Marine Traffic” este cea mai importantă platformă ce oferă informații în timp real despre poziția navelor pe mare și în porturi).
A doua provocare iraniană – din nou o acțiune lipsită de noimă: și-a îndreptat o dronă Shahed-139 spre portavionul Abraham Lincoln. A fost interceptată imediat de unul dintre avioanele de vănătoare F-35C. Explicația oficialilor de la Tehran: drona executa o misiune de rutină, „firească și legală în ape deschise”, respectiv „activități de identificare, supraveghere și imagistică”.
Într-o zonă cu „aglomerație” mare (numai Armada, grupul de luptă al lui Trump, are, pentru protecția invocatului portavion, vreo cinci cucișătoare, distrugătoare, fregate, submarine), într-o zonă în care tensiunea se află la cele mai ridicate cote, acțiuni precum ale Iranului pot face ca lucrurile să scape oricând de sub control.
La cererea Tehranului, întâlnirea de mâine cu echipa americană de negociatori (cunoscutul cuplul Witkoff-Kushner) va fi mutată din Turcia în Oman. Semn clar că echipa condusă de Abbas Araghchi, experimentatul șef al diplomației iraniene, intenționează ca întâlnirea să fie continuarea negocierilor de anul trecut, restrângând astfel agenda exclusiv la tema nucleară. Ieri, Secretarul de Stat american, Marco Rubio, a ținut să avertizeze: „Pentru ca discuțiile să ducă cu adevărat la ceva semnificativ, ar trebui să includă anumite aspecte, printre care raza de acțiune a rachetelor balistice, sponsorizarea organizațiilor teroriste din regiune, programul lor nuclear și tratamentul aplicat propriului popor”. (La ultimul punct voi reveni pe larg în zilele care urmează. Spun acum doar că protestele par a se fi stins, deocamdată, cu contribuția americano-isaraeliană, care a alimentat propaganda ayatollahilor, permițându-le acestora să îi acuze pe protestatari că ar fi „agenți ai puterilor străine”).
Nu numai asupra agendei convorbirilor de mâine părțile nu s-au pus încă de acord. Asupra formatului nu există, la această oră, un consens: vor fi convorbiri “indirecte”, ca anul trecut, sau directe, fără mediatori care să poarte cuvintele dintr-o încăpere într-alta. Cert este că negocierile pornesc de pe o platformă de puternică, declarată, neîncredere reciprocă.
Până mâine la 10 (8, ora României), nici o surpriză nu poate fi exclusă. Nici chiar un intempestiv atac american, dacă președintele Trump va confunda Iranul cu Venezuela. O spun și după ce i-am ascultat aseară declarațiile abracadabrante făcute lui Tom Llamas la NBC News.
