Mișcarea romilor din România și visul unui lider eficient
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-un editorial pentru Libertatea, Marius Tudor, consilier politic in Comisia pentru Libertăți Civile, Justiție si Afaceri Interne a Parlamentului European, pledează pentru nevoia ca romii să-și găsească un lider care să ofere noi oportunități comunității.
Am zile când mă apucă, al naibii de tare, un dor de România copilăriei mele. Era o Românie demnă, frumoasă, cu oameni buni, liniștiți, pe chipul cărora nu citeai, mai deloc, răutatea sau neajunsul.
Vin de la țară, dintr-un sat, Mărginenii de Jos, cu peste 3000 de romi și 700 de români, și unii și alții oameni cu frică de Dumnezeu, muncitori și săritori când vecinii lor dădeau de greu, așa cum erau mulți alți romi și români acum vreo 20 de ani. Îmi aduc aminte când, de lăsata secului, ne adunam, laolaltă, mai toți vecinii de pe stradă.
Fiecare aducea ce avea și chiar dacă nu era prea mult, multă mai era bucuria mea când îi vedeam pe toți la masă. Părinți, copii, bunici, fiecare în slujba celuilalt și preocupați tare să fim fericiți, să îi facem pe ceilalți fericiți, măcar cu o vorbă, un gând, și mai ales, cu o faptă.
Între prieteni nu era timp de batjocură când unul nu avea o haină sau o încălțăminte la modă, sau când, la școală, nu avea cu ce își cumpără o gogoașă și un suc. Nu râdea nimeni, din contră, puneam mâna de la mână și rezolvam problema, așa, ca prietenii adevărați. Contau mult bunul-simț, respectul, ajutorul reciproc, înțelegerea și toleranța. Contau mult cei șapte ani de acasă.
S-au dus vremurile copilăriei, acum contează, din păcate și din ce în ce mai mult, banul, mașina de lux, casa cât mai mare sau poziția. Respectul, prietenia, ajutorul, nu mai sunt ce-au fost odată. Sunt valori uitate, de mulți, undeva în adâncul conștiinței lor, prăfuite, putrezite.
Banul, ochiul dracului
Acum, dacă ai bani și funcție, ești tare, și asta funcționează de prea multă vreme, vreme rea pentru noi și țara noastră, căci banul, ochiul dracului, a stors din mulți, inclusiv din liderii noștri, și ultimul gram de bunătate, i-a înregimentat și hipnotizat.
Îi poartă pe căi greșite, pe calea necuratului și provoacă suferință oamenilor simplii, oamenilor necăjiți. Sărăcia și neputința fac casă bună, urlă tare, dar cei cărora ar trebui să le pese se fac că nu aud. Și rău mai fac că se prefac, căci roata fie ea cât de pătrată tot se mai întoarce o dată!
România mea frumoasă, de acum 20 de ani, poate fi și România copiilor mei, copiilor dumneavoastră, pentru că eu cred cu tărie că fiecare dintre noi suntem capabili să realizăm mai mult decât credem că este posibil, să avem o țară mândră, cea mai frumoasă dintre țări.
Chiar dacă am trecut prin perioade mai dificile în viața personală, de multe ori putem face ceea ce la prima vedere pare imposibil atunci când ne propunem acest lucru și ne depășim limitele.
Dar dacă nu avem încredere în puterea noastră interioară, putem începe să evităm provocările și să nu ne dăm seama care este adevăratul nostru potențial sau chiar să renunțăm la propriile noastre visuri – și toate acestea pot fi surse de regret. În final, totul se reduce la a crede sau nu în noi și în capacitățile noastre.
Toată lumea trece prin experiențe mai puțin plăcute, așa cum e și această experiență sumbră a zilelor noastre. În urma lor, unii ajung să aibă o atitudine mai umilă. Alții dimpotrivă, devin mai încăpățânați și acest lucru ajunge să se reflecte în toate acțiunile lor, ceea ce nu este deloc indicat, pentru că unei asemenea persoane îi este foarte greu să învețe ceva.
Ce nu trebuie sa facă un lider?
Din păcate, mulți au picat în păcatul celei de-a doua categorii, și din acest motiv au devenit vanitoși, printre ei mulți din cei care ne decid viața, în fiecare zi. Oamenii vanitoși, în loc să își asume responsabilitatea dau vina pe cei din jurul lor. Sunt de părere că altcineva este de vină în momentele în care nimic nu mai merge așa cum ar trebui. În loc să dea dovadă de obiectivitate, ei nu se confruntă cu realitatea.
Un lider mândru va alege să ignore ceea ce este perfect evident pentru cei din jur. Un om vanitos va crede mereu că modul în care el se comportă este cel mai bun.
În loc să fie deschiși la minte și receptivi sunt defensivi și nu acceptă ideile noi, unii devin chiar agresivi, obraznici în relația cu cei care au idei noi. În loc să fie flexibili sunt extrem de rigizi. Îți spun tot timpul că trebuie să faci ca ei, fiindcă altfel ți se vor crea probleme. Acești oameni mândri se pun pe ei în valoare, în detrimentul grupului, tocmai pentru că sunt nesiguri pe ei. Își arogă meritele în cazul reușitelor și dau vina pe ceilalți atunci când nu au succes.
Atunci când acești indivizi se află în poziții de conducere, de reprezentare, în loc să pună accentul și să valorifice spiritul de echipă, puterea grupului, contribuie la scăderea moralului și îi îndepărtează pe cei mai buni decât ei.
Această atitudine - mai devreme sau mai târziu - nu va face altceva decât să îi izoleze de comunitate, de oameni, dându-le falsa impresie că totul se învârte în jurul lor, când în realitate, ar trebui să țină cont de cei din jurul lor, mai ales de oamenii pe care vor să îi reprezinte.
Mișcarea romilor va reînvia curând
Toate aceste se aplică și mișcării romilor din România. Acest gen de oameni/lideri nu vor să se confrunte cu propriile pierderi, fiind jenați de ele. Și când se trezesc că au dat greș, îți spun un lucru cât se poate de banal: Uneori câștigi, alteori mai și pierzi…. Deloc adevărat, e doar o scuză ipocrită pentru ceea ce nu ai reușit deși ai fi putut să reușești dacă erai mai deschis la minte, mai om. Nu așa gândește un lider. Nu încearcă să pitească gunoiul sub preș, căci uneori câștigi, dar de cele mai multe ori înveți.
Cei care se bazează pe poziția pe care o dețin se înșală adesea crezând că este responsabilitatea celor pe care îi conduc/reprezintă să vină să spună de ce anume au nevoie.
Liderii buni înțeleg că este responsabilitatea lor să își îndrepte atenția asupra propriilor oameni. Liderii sunt inițiatori. Cine vrea să producă schimbări, trebuie mai întâi să se schimbe pe el, trebuie să înceteze să mai fie regele lumii, trebuie să coboare printre oameni, să îi cunoască, să afle de ce au nevoie și să îi ajute să iasă câștigători din lupta cu greutățile.
Cele mai bune lecții vin din eșecuri dacă reușești să le abordezi așa cum trebuie, și, slavă Domnului, am învățat lecția asta de foarte multă vreme, iar lecția asta îmi dă speranța că adevăratul sens, țel al mișcării romilor va reînvia curând, pentru că un lider adevărat se pune în slujba oamenilor, iar mișcarea romilor, prin tinerii săi, are potențial.
În mișcarea romilor și în dezvoltarea comunitară a comunităților locuite de romi nu trebuie să existe capăt de drum și asta depinde foarte mult și de oamenii pe care liderul adevărat îi atrage lângă el.
Acești oameni trebuie să fie realiști pentru că oamenii realiști nu se tem de condițiile potrivnice, nici nu așteaptă să le bată oportunitatea la ușă, ci acționează din locul în care se află și cu atât cât au, chiar dacă au foarte puțin. Până la urmă chiar nu contează să faci multe lucruri, important este să le faci cu multă dragoste.
foto: Hepta
