NATO, războiul din Ucraina și realitățile politicii globale: între idealuri și pragmatism

(1) Pe de o parte poziția României, ferm de partea Ucrainei – clasa politică, intelighenția de stânga și de dreapta, mai pe scurt, cam întreaga paletă societală. Excepțiile sunt insignifiante numeric și par să se piardă în corul majorității. 

Postura românilor are cauze precise. Statutul de țară mică, semiperiferică, aflată mai mereu sub influența marilor puteri, Imperiul Otoman, Uniunea Sovietică, i-a făcut pe români să-și îndrepte atenția spre Occident. Întreaga modernitate românească se duce cam în aceiași direcție – visăm la Occident, nu la Orient. 

În acest cadru, evident că războiul din Ucraina nu avea și nu are cum să nu influențeze dezbaterile politice din țară. Ca români ne temem că, odată Ucraina învinsă, următoarea țintă am putea fi chiar noi. De aici impulsul pro-război al majorității de la noi. „Ucraina trebuie să reziste”, „Nu cedăm”, „Slava Ukraini”. E simplu, o cedare a Occidentului ar echivala cu o victorie a Rusiei și, implicit, cu intensificarea spaimei în țara noastră: nu cumva vom fi noi următoarea țintă?

Din punctul de vedere al României, această poziție își are propriul realism: țările mici și-au dorit dintotdeauna să fie suverane, să nu fie la capriciul oricărei puteri. Cum democrația și lumea liberă au fost asociate cu Occidentul, iată cum a privi către vest a fost aici văzută ca singura soluție. 

Recomandări

Câți bani au costat zborurile speciale ale lui Klaus Iohannis în 11 ani (2015-2025). DOCUMENTE

Numai că logica din semiperiferii nu-i totuna cu logica marilor puteri, iar aici ne îndreptăm privirea către Occident-NATO-SUA.

(2) Extinderea NATO din anii 90 ai secolului trecut a fost și este văzută aici, în România, doar ca o extindere al cărui scop ultim vine în sensul democrației, apărării suveranității popoarelor etc. În acest context, poziția administrației Trump șochează, este văzută ca o țicneală, ca o nebunie, o cădere în dictatură și barbarie a principalei țări ce finanțează și susține militar NATO. Ce se întâmplă cu noi, ce se întâmplă cu Europa dacă cedăm teren Rusiei? Cam asta-i întrebarea la modă. 

Doar că, în logica multi-imperială, mulți analiști din secolul trecut s-au poziționat împotriva extinderii NATO. Lista opozanților extinderii NATO de acum trei decenii include:

1. arhitecți ai doctrinei de containment [Containment – restricționare, a fost politica externă a președintelui Harry Truman, conform căreia Statele Unite trebuie să ofere ajutor politic, militar și economic țărilor democrate aflate sub amenințarea influențelor comuniste, pentru a preveni extinderea comunismului] din perioada Războiului Rece, 
2. oficiali de rang înalt din domeniul apărării și serviciilor de informații din erele Nixon-Carter-Reagan, 
3. foști ambasadori și diplomați de rang înalt la Moscova (Arthur Hartman, Jack F. Matlock și Robert Bowie), 
4. foști prim-miniștri australieni Malcolm Fraser și Paul Keating, 
5. oameni de știință politologi de seamă, precum Ronald Steel, redactorii-șefi proeminenți precum Owen Harries, Charles Maynes și, nu în ultimul rând, 
6. istorici precum Robert Conquest, Richard Pipes, John Lewis Gaddis și cel mai important intelectual militar britanic, Sir Michael Howard.

Recomandări

Interpelare în Parlament, după un articol din Libertatea. Ministerele Economiei și Apărării dau vina unul pe altul cu privire la fabricile de armament

Foștii secretari ai apărării Robert McNamara și James Schlesinger și-au exprimat îngrijorările că extinderea NATO ar putea reduce securitatea alianței și ar tulbura stabilitatea europeană.

În 1998, în contextul extinderii NATO, consiliul editorial al New York Times a avertizat: „Cea mai importantă decizie de politică externă cu care s-a confruntat America de la sfârșitul Războiului Rece… ar putea dovedi a fi o greșeală de proporții istorice… Este o iluzie să crezi că extinderea NATO nu este, în esență, un act pe care Rusia îl va considera ca fiind ostil”. 

George Kennan, eminența intelectuală a doctrinei containment din perioada Războiului Rece, fost ambasador al SUA în URSS, s-a exprimat în numele multor disidenți în 1997, când a susținut, vezi The New York Times, că extinderea NATO „ar fi cea mai fatală eroare a politicii americane din întreaga eră post-Război Rece”.

La scurt timp după ce Senatul SUA a ratificat primul val de extindere, cu Cehia, Ungaria și Polonia printre noii membri, în aprilie 1998, Kennan i-a spus lui Thomas Friedman: „Cred că acesta este începutul unui nou Război Rece… Desigur, va exista o reacție negativă din partea Rusiei, iar apoi [cei care susțin extinderea NATO] vor spune că v-am spus mereu că așa sunt rușii – dar aceasta este pur și simplu greșit”.

Recomandări

Cuvintele rostite de Sorina Pintea la ultimul termen al procesului. Fosta ministră a fost prinsă cu șpaga în pungă. Avocat: „Scopul mitei nu are nicio urmă de sens”

Se pare că G. Kennan nu l-a intuit și pe Trump. Magnatul american nu mai crede în principiile celor de acum trei decenii. Este mult mai direct și mai pragmatic: vrea parte din resursele Ucrainei, vrea pace, „lumea unipolară e prea costisitoare”, așa s-a exprimat el, vrea Groenlanda, vrea Canada, o vrea pe Europa pusă pe coji de nucă. Unii spun că asta e țicneală, alții argumentează că asta-i politica mare. Până acum judecam lumea maniheist: cei buni (Occidentul și aliații săi) versus cei răi (lumea non-occidentală, Rusia, China sunt incluse aici). De acum există și alternativa lumea afaceriștilor crazy – administrația Trump in corpore. Puțini, prea puțini judecă mai rece și mai simplist: așa arată pur și simplu politica în sfera relațiilor internaționale. O dispută între marile puteri. Cei mici se uită mereu cu înfrigurare la cum desenează și redesenează țările puternice harta lumii. Iar acum lumea de la noi se uită cu stupoare la cum se manifestă Statele Unite: oare ne-au abandonat? 

Pentru noi, românii, judecata vine în siajul eticii și moralei, țările au dreptul să fie suverane etc., pentru puteri ca SUA și Rusia raționamentul se circumscrie pur și simplu pragmatismului geopolitic. Cum Europa și-a cam pierdut de mult suflul de mare jucător, temerile se adună ca norii negri deasupra Bătrânului Continent.

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.