Mergi direct la conținut »
OPINIE/ PAH despre corupția din presă: Cerem transparență, dar nouă ne lipsește total. Cerem intransigență, dar nu ne-o aplicăm și nouă!
Opinii Libertatea > Opinii > OPINIE/ PAH despre corupția din presă: Cerem transparență, dar nouă ne lipsește total. Cerem intransigență, dar nu ne-o aplicăm și nouă!

OPINIE/ PAH despre corupția din presă: Cerem transparență, dar nouă ne lipsește total. Cerem intransigență, dar nu ne-o aplicăm și nouă!

În ziare, la televiziuni sau radiouri, pe internet, vorbim aproape zi de zi despre corupție. O înfierăm, ca ziariști de opinie, o demascăm, ca ziariști de investigație. Tăvălim la picioarele noastre corupția de toate felurile: cea a marilor funcționari sau a mărunților din adminstrația locală, corupția politicienilor, corupția medicilor sau a profesorilor, a corporațiilor multinaționale și așa mai departe.

Opinie de
Patrick André de Hillerin
Toate articolele autorului

Despre un singur fel de corupție vorbim adeseori doar în șoaptă, pe holurile redacțiilor sau în cafenele, în mesaje criptate pe WhatsApp sau prin porumbei călători, pe care-i credem neinterceptabili: corupția din presă.

Dar există corupție în presă?

Statisticile oficiale ne spun că nu prea. Există foarte puțin cazuri de jurnaliști condamnați pentru corupție sau infracțiuni asimilate corupției, în 29 de ani. Iar de când Traian Băsescu a revitalizat lupta împotriva corupției, cazurile de jurnaliști condamnați pentru astfel de fapte a scăzut considerabil.

Jurnaliști de la Gazeta de Cluj, condamnați în primă instanță pentru șantaj, au fost achitați la începutul anului, după 11 ani de procese, de către Curtea de Apel Galați.

Singurele nume răsunătoare din presă condamnate pentru șantaj în ultimii ani sunt Dan Diaconescu, Sorin Alexandrescu și Camelia Voiculescu. La câte mii de lucrători mai are presa, procentul condamnaților este infim, mult sub cel al politicienilor, al funcționarilor și chiar al magistraților.

Așadar, am putea spune că în presă nu există corupție? Așa să fie? Să fim noi cei mai curați dintre pământeni?

Poate că suntem, poate că nu. În definitiv, tot oameni sunt și ziariștii.

Nu doar în redacții, ci și în social media sau pe coridoarele politicii se vorbește despre jurnaliști cumpărați și jurnaliști cumpărabili. Lucrurile astea, zvonurile și șușotelile se răsfrâng asupra întregii bresle.

Dacă un singur ziarist se apleacă după portofelul pe care cineva l-a scăpat intenționat pe jos, acel cineva va considera că toată presa poate fi cumpărată prin același procedeu. Și o va spune, chiar dacă nu se va autodenunța.

Evident, jurnaliștilor onești nu le convine această situație. Dar nu pot riposta, pentru că nu au dovezi. Iar presa bună, poate mai mult decât justiția română, se bazează pe dovezi, cât mai clare și cât mai directe. Or, tocmai dovezile ne lipsesc.

Ca breaslă, cerem transparență, dar nouă ne lipsește total. Tot ca breaslă, cerem intransigență, dar nu ne-o aplicăm și nouă. Puțini dintre noi îndrăznesc să scrie despre tarele presei, pentru că foarte puțini rezistă atacurilor ce urmează.

Avem, în cele din urmă, exact curajul pe care-l au și cititorii noștri.


Citește și: 

 
 
Close
Close
Închide