MENIU CAUTĂ

OPINIE / PAH: Ce-ntenar? De prea multă vreme, funcționăm, ca națiune, doar cu gândul la supraviețuire

A fost plină țara, în ultima lună, de evenimente făcute pe genunchi, menite a sărbători centenarul Marii Uniri. Asta e, s-au deblocat greu banii, așa că n-a mai fost timp de lucruri de calitate.

Dar, de fapt, ce voiam să sărbătorim? 100 de ani de când România și-a încheiat ultimul proiect de țară? Poate de-aia nici nu s-au agitat politicienii prea tare. Pentru că centenarul ăsta le amintește că, de 30 de ani, nici unul dintre ei nu este capabil să propună o viziune pe termen mediu sau lung pentru țara asta.

Mai sunt nouă zile și, în frig, ne vom strânge iar într-o horă entuziastă, vom bifa o nouă sărbătorire a zilei naționale, după care, din ce în ce mai amărâți, ne vom duce la adăpost și vom încerca să ne planificăm cât mai minuțios ultimele zile ale anului.

Unii se vor gândi cu emoție la orele nesfârșite pe care, în ajun de 2019, le vor petrece blocați pe Valea Prahovei. Alții se vor întreba cu câte ore mai drveme trebuie să plece spre aeroport, pentru a nu rata avionul, blocați în trafic. Politicienii, cei mai mulți, nu se vor gândi la nimic. În definitiv, asta fac de trei decenii și le priește.

Singurul conducător care pare a fi avut un proiect, în perioada recentă, este conducătorul Bisericii Ortodoxe Române. El și-a propus ca în anul centenarului să aibă o catedrală pe care să o sfințească, iar lucrul acesta chiar se va realiza. Măcar a știut cum să cheltuiască banii primiți de la guvern.

Ne uităm în spate, la ultimele 11 luni, și ne întristăm. Ne spunem că n-am știut să marcăm cum se cuvine această aniversare.

De fapt, ar trebui să ne uităm mai în spate, la ultimii foarte mulți ani. Ne-am întrista și mai mult, dar ar fi un exercițiu necesar. Pentru că nu acum am ratat centenarul, ci cu multă vreme în urmă.

N-am făcut nimic, dar absolut nimic ce ne-ar fi putut îndreptăți să sărbătorim. De prea multă vreme funcționăm, ca națiune, doar cu gândul la supraviețuire.

Nu visăm, nu avem planuri, nu ne propunem nimic. Cârpim ce am moștenit de la alții și ne văicărim că nu suntem lăsați să facem ceva. Ce? Asta e mai complicat, că nu știm. În linii mari, vrem o țară ca afară.

Dacă se poate însă să ne-o facă altcineva câtă vreme suntem noi plecați în concedii. Pare că acum 100 de ani, după marea adunare de la Alba Iulia, ne-am adunat, ne-am felicitat și ne-am zis: „Băi, ce țară frumoasă avem! Acum ce facem?”, „Ei, ce facem? Sărbătorim!”.

Poate de aia, după un secol de sărbătoare, părem cam obosiți și fără chef.


Citește și:

OPINIE/ PAH: Când am scăpat boii din frâu în halul ăsta? Vom sta în mijlocul unor bălți de sânge și ne vom întreba: «Puteam oare să facem ceva pentru a evita asta?»

OPINIE/ PAH, despre pamfletul muzical adresat de o trupă din Iași primarului din București: „Fii rea, Gabriela!” (VIDEO) 

OPINIE / PAH, despre afirmația surprinzătoare a judecătorului Dănileț: „Îmi este frică”

OPINIE / PAH, despre încrederea românilor în instituții și presă. „Este mai mult decât merităm, ca breaslă”

OPINIE/ PAH, despre politicienii și demnitarii care au transformat România într-o comedie: „Țara ca o glumă”

OPINIE / PAH despre Justiție în viața românului: „O să avem justiție adevărată când nu vom mai intra în tribunal temându-ne!”

 

Comentarii