Poliția ucide! Un copil curajos care a sunat şi, la capătul celălalt, a dat de oameni-rinocer

Pentru că un poliţist i-a spus Alexandrei să nu mai ţină linia ocupată.

Pentru că poliţiştii care juraseră să o protejeze pe Alexandra cu preţul propriei vieţi au refuzat să o creadă după ce ea adunase toată forţa din lume să sune şi să spună ce i se întâmplase.

Pentru că nimeni din Poliţie nu a urmat paşii standard de anchetă.

Pentru că un poliţist i-a spus unei fete sechestrate să stea pe loc, să aştepte, că vin ei.

Pentru că, după ce Alexandra le-a dat exact cartierul din Caracal şi detalii despre cum arătau casa, curtea şi ce vedea în jurul ei, iar poliţiștii, cu complicitatea procurorilor, au amânat până a doua zi să intre acolo unde era ţinută împotriva voinţei ei.

Pentru că IPJ Olt a minţit cu neruşinare, aruncând vina pe hărţile de localizare oferite de STS, deşi adresa suspectului era în interiorul acestui perimetru.

Pentru că IPJ Olt a omis convenabil să spună că poliţistul de la 112 a pornit aplicaţia de localizare abia după o oră. Pentru că a fost nevoie de o conversaţie de 10 minute în care să i se explice acestuia cum să o folosească, minute care au răpit din şansele la viaţă ale Alexandrei.

Pentru că Nicolae Mirea, fostul şef al Poliţiei Caracal, are tupeul de neiertat să spună că Alexandra i-ar fi indus în eroare pe poliţişti, fiindcă brazii erau mici, iar gardul roşu era în spatele casei.

Pentru că nu a existat nicio coordonare între Poliţia din Caracal, care ar fi ştiut să identifice cartierul din spusele copilei, şi Poliţia din Slatina, care avea Biroul de Investigaţii Criminale.

Pentru că poliţiştii sunau victima de pe telefoane personale, în afara oricărei proceduri şi fără să înregistreze convorbirile, să se scape de orice responsabilitate ulterioară.

Nicio demisie din Poliţia Română nu le va aduce înapoi copiii părinţilor Alexandrei, ai Luizei şi ai celorlalţi copii dispăruţi. Plecările unor şefi, mutarea lor în alte departamente, retrogradările sunt tot atâtea încercări ale sistemului de a-şi acoperi neputinţa. Nicio schimbare la nivel de guvern nu garantează reformarea IPJ Olt şi, în general, a Poliţiei Române.

Lucrurile astea se vor întâmpla când poliţiştii vor învăţa procedurile şi vor înţelege să le respecte, când vor şti ce să facă indiferent cu ce victimă stau de vorbă, când vor arăta un minim de empatie unui cetăţean aflat în pericol, copil, femeie sau bărbat.

Şi când vor înceta să se spele pe mâini de eşecul lor în salvarea Alexandrei, cu minciuni după minciuni despre felul în care au intervenit.

Drama de la Caracal nu are nicio legătură cu legile justiţiei, cu pedepsele pe care le riscă sau nu criminalii şi violatorii, cu recursul compensatoriu sau cu Florin Iordache, oricât de mult pot să frustreze aceste lucruri la nivel de societatea.

Drama de la Caracal este despre un copil curajos care a sunat şi, la capătul celălalt, a dat de oameni-rinocer, cu dispreţ faţă de proceduri, dispreţ faţă de fapte, dispreţ pentru viaţă.

Urmărește-ne pe Google News