Mergi direct la conținut »
Pune-ți mâna pe o carte!
Opinii Libertatea > Opinii > Pune-ți mâna pe o carte!

Pune-ți mâna pe o carte!

Sunt, este foarte probabil, analfabet. Funcțional sau nefuncțional. Asta nu știu. Dar, cândva, un politician cu școli înalte îmi va explica. 

Opinie de
Patrick André de Hillerin
Toate articolele autorului

Cândva, un răsfățat al sorții, pentru care tăticu a plătit 150k pe an ca să Harvard sau ceva similar, deci cândva, un așa ceva îmi va scoate ochii (probabil pe amândoi) că eu n-am studiile lui. După care va veni la fiecare dintre voi: “Tu, tu, ai fost la Stanford? Da la Harvard ai fost? NU? Marș, mă, săracule!”.

O să fie bine, o să fie superb. Vom ști, atunci, că s-au întors în țară, ca să ne ajute, copiii Securității.

Dar până atunci, până când ne va fi și nouă la fel de frică de copii cum le-a fost părinților noștri de părinți, haideți să facem un exercițiu necesar. Hai, toată lumea mânuțele sus, acesta este un jaf neagramat!

Te rog, cititorule, să pui mâna ta pe o carte. “Pune-ți mâna” la asta se referă. Așadar, ia mâna ta, spal-o regulamentar și pune-o, pe ea o, pe o carte. Nu trebuie să juri nimic, nu trebuie să fii solemn. Doar pune mâna acolo și las-o, o vreme. Nu se va întâmpla nici o minune. Nu te vei vindeca de vreo boală pe care nici măcar nu o ai, nu vor apărea, din neant, pești și pâini, dar pune, te rog eu, mâna pe o carte. Mâna ta pune-ți-o!

Dacă tu, cititorule, vei pune mâna ta, stângă sau dreaptă, pe o carte, vei fi crede-mă, mult superior chiar președintelui țării.

Dacă pui mâna pe un dicționar, de exemplu, ai ras direct jumătate dintre consilierii de la Cotroceni. Ți-ar plăcea? E simplu: pui mâna pe carte și devii puternic prin cunoaștere și, mai ales, prin comparație.

Lasă aia cu “suntem puternici la vot“. Suntem, poate, dar STS nu are acces la cărți. La voturile noastre are, dar nu și la ce avem în bibliotecă.

Iar acum, dragă cititor, explică-mi și mie un lucru, asta dacă ai pus mâna pe carte. Dacă ai și deschis-o, explică-mi două.

Explică-mi, cititorule, ce înseamnă aceea comemorare. Te implor. Acum doi ani jumate, cititorule, când Excelența Sa, Președintele, ne-a spus că vom comemora “Unirea mică”, eu am crezut că e nasol că s-au unit Principatele, că nu trebuia, că a fost ceva trist.

Mi s-a explicat, cititorule, că sunt prost. Ceea ce este aproape adevărat. Aproape. Cică a comemora, de fapt, înseamnă a sărbători, a aniversa, a… Nu știu de când, de ce, dar dacă sute de oameni îți spun că “a comemora” e de bine, te duci și te culci, nu?

Vrei să dormi. Și dormi, vreo doi ani. Dar te mai și trezești. Și când te trezești, descoperi că “a comemora“ își schimbă iar sensul.

Același gângav care comemora unirea, cu semn și baterie, comemorează și 10 august 2018. Ce-o fi, oare, de sărbătorit acolo?

Și, oare, cititorule, ce Dumnezeu înseamnă “tragedie”? Dacă, așa cum ne spune președintele nostru, nu neapărat un filolog de excepție, tragedie este ce s-a întâmplat pe 10 august 2018, ba chiar “una dintre cele ai mari tragedii postdecembriste”, atunci un accident în care mor trei oameni ce este? Hecatombă? Genocid?

Pune-ți, cititorule, mâna pe o carte, și, măcar nu te fă de râs. Sau, dacă te faci, fă-te în cunoștință de cauză.

Close
Închide
  Close