În amalgamul de „dece”-uri care suntem, îndemnul acesta poate fi semnul de exclamare, indicatorul care ne arată o cale.
„Fă-ţi timp pentru viaţă, fiindcă viaţa nu-şi va face timp”, validat de propria experienţă, sună de-a dreptul axiomatic.
Cuvântul care defineşte poetico-filosofic condiţia umană nu poate fi altul decât „efemer”. Vine din limba greacă, purtând în sine un alt cuvânt – „himeră”.
„Ephimera” înseamnă „pentru o zi”. Zi – „imera”. Suntem nişte insecte diafane în insectarul celei de-a treia planete de la Soare. Dacă „himeră” (fantasmă, iluzie, amăgire ) vine de la „imera” (zi) căreia i s-a adaugat un înşelător „h”, atunci tema vieţii ca vis cu ochii deschişi, care a migrat în cursul existenţei omenirii din mistică în literatură, îşi află un filon poetic inepuizabil. Până şi cei care întreţin ipoteza că viaţa este o loterie găsesc în acest filon resurse de argumentaţie. Însă chiar dacă trăim de la o respiraţie la alta, atârnaţi de noroc, când ne asumăm misiunea de a ne construi pe noi înşine, înlăturăm hazardul cu fiecare treaptă pe care urcăm.
Trăim, ca nişte efemeride la scara eternităţii, dar trăim. Arta ne reflectă neliniştile. Avem genuri (relativ) noi: live art, performance art, happeningurile artistice de toate felurile. Cei care le practică au deplina libertate de a-şi pune întrebări: de ce ne-ar supravieţui arta, de ce n-ar crea şi arta, după asemănarea omului, efemeride? De ce nu şi-ar construi şi arta castelele pe nisip?
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_5fdf7c52d37f735faae9195915ec1a11.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/03/miniature-sand-castle.jpg)
EFEMEROPTERELE ARTEI. Efemeroptere este ordinul în care au fost încadrate biologic insectele care trăiesc o singură zi. Frumuseţea efemeropterelor artei constă în primul rând în faptul că le vedem o singură dată. Dacă ne-au impresionat, memoria reface actul lor artistic şi îi adaugă valenţe noi. Imaginea Monei Hatoum este expresia profundă a ceea ce se cheamă Performance Art: refuzul încremenirii ilustrată de arta academică, spontaneitate, acţiune, realizate cu conştiinţa faptului că timpul nu poate fi oprit. Dar şi cu satisfacţia de a da viaţă timpului. Performance Art e soră bună cu arta actorului de teatru. Acelaşi rol, în aceeaşi piesă, nu poate fi repetat identic, pentru că întâlnirea subtilă cu publicul aduce de fiecare dată alte străluciri sufleteşti.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/03/p80087100-width-1200.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_40d81d0493f889cea721723b620ea365.jpg)
TIKTALK. FRUMUSEŢEA – ÎN OCHII PRIVITORULUI. La prima vedere, poate părea una dintre ciudăţeniile de unică folosinţă spirituală, de care spaţiul eclectic al TikTokului nu duce lipsă. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Salvatore Garau e un artist nonconformist, iar sculptura lui invizibilă, intitulată „Io sono” (Eu sunt), nu este o glumă. Explică el însuşi în clipul de mai jos cu argumente aproape ştiinţifice. Sculptura s-a vândut cu 12.000 de lire sterline. Cine a cumpărat-o trebuie să fi simţit că a primit ceva. Dacă ar fi să urmăm filosofia lui Garau, s-a primit pe sine.
@inartepaul Salvatore Garau e le sue sculture invisibili. #salvatoregarau #arte #scultura #art ♬ suono originale - inartePaul
O VRAJĂ. Am ales varianta piesei „Fragile” cântată de Sting în prima tinereţe. O interpreta cu puritatea unui copil care incantează, care ia jocul în serios. Acum o cântă, fireşte, cu un plus de dramatism. Abia acum înţelege ce spune. Ţin însă la această variantă timpurie, pentru că îmi aduce aminte de un vers al lui Emily Dickinson ce vorbeşte tot despre fragilitatea noastră: „Viața este o vrajă atât de minunată, încât totul conspiră să o destrame”.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_67587a142fafc7ba082cd0290aa4e563.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_12be16174928c1de7d1582f9b566c51e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_7bc0d47865e02ed03e31714f889ef01a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_3919cdbed5ec5f680fe9d199cc31eb0c.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_2e0169700b74fae675b44d40e7efcc08.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_b97905c0079984d5ca989d258bf6a06b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_abb79e55a53807b7234568fd0c991b14.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_51ec6416bb674cd3cb52b073081dc239.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_70494323ae60372a9da79d0f1a4c7720.jpg)