Al treilea amendament care ar rezolva de îndată blocajul dezbaterii pe buget

Primul amendament necesar la proiectul de buget

Probabil că o tăiere a salariilor miniștrilor din Guvernul României cu 33% (corespunzătoare întârzierii de patru luni) ar trebui să fie primul amendament la actualul proiect de buget. Din respect, prin același amendament, pentru premier, cei cinci vicepremieri și ministrului de finanțe, probabil că tăierea lefurilor ar trebui să fie dublă.

Al doilea amendament necesar la proiectul de buget

Din punct de vedere al Parlamentului, care avea în puterea lui o moțiune de cenzură, probabil că s-ar desprinde și al doilea amendament la buget: tăierea bugetului celor doua Camere cu 33%, pentru că senatorii și deputații nu au vegheat la respectarea legii și nu și-au folosit pârghiile ca să aducă Executivul în matca legală, de a trimite bugetul spre dezbatere până la 15 noiembrie.

Ar fi o asumare de responsabilitate totuși prea mică pentru faptul că de mai bine de patru luni, contrar legii, Guvernul și Parlamentul nu au oferit niciun punct de ghidaj economiei reale privind politicile bugetare din 2026. Și, mai mai mult decât atât, cele două instituții fundamentale ignoră semnalele de alarmă pe care economia continuă să le dea în ritm alert, și anume că ceea ce au făcut în 2025, au făcut prost.

Al treilea amendament critic la legea responsabilității fiscal-bugetare

Legea responsabilității fiscal bugetare spune că nicio rectificare bugetară nu poate fi promovată în primele șase luni ale anului. Aceeași lege prevede și „excepția”: „în cazul înrăutățirii semnificative a indicatorilor macroeconomici care au stat la baza legii bugetare, se poate promova o rectificare bugetară în primul semestru al anului”. La final voi sugera și cum văd eu acest al treilea amendament, motivat mai jos.

Prin încălcarea cam a întregii legislații naționale care ține de proiectul de buget, anul acesta bugetar începe în cel mai bun caz la sfârșit de martie. În timp ce economia „strigă” la proiectul de buget că toți indicatorii macroeconomici s-au înrăutățit față de proiectul „nou-nouț” ajuns la jumătatea lunii martie în Parlament.

Recesiunea se adâncește

Recesiunea s-a instalat deja în România de nouă luni (ne îndreptăm spre al treilea trimestru consecutiv de scădere economică). Companiile o simt deja prin blocajul financiar unde principalul instigator este statul (întârzierea plăților, a rambursării de TVA etc.) și prin scăderea dramatică a consumului. Foarte curând, nici partea din propagandă care laudă scăderea consumului va rămâne fără argumente.

În ciuda recesiunii deja instalate, guvernul a făcut un proiect de buget luminos: creștere economică în 2026.

Șomajul este amplificat de recesiune: piața muncii se deteriorează

Recesiunea antrenează deja pierderea forței de muncă, rata șomajului (calculată conform Biroului Internațional al muncii) atingând un nou maxim al ultimilor șapte ani (exceptând perioada pandemică), respectiv 6,3% la finalul anului 2025 (514.000 de șomeri). Prin bugetul pe 2025 (adoptat în februarie 2025), Guvernul țintea o rată a șomajului de 5,4%.

Nimic de neanticipat, așa cum arată studiul Blocului Național Sindical (BNS) publicat în urmă cu patru luni: „2026, anul marilor dezechilibre pe piața muncii”. Același studiu atrăgea atenție că rezultatul creării unor premise extrem de nefavorabile pentru piața muncii în 2026 este generat de faptul că 2025, în loc să fie marcat de „reformă”, a fost împins în recesiune timpurie prin măsuri pompieristice.

Reforma ar fi trebuit să îndeplinească cel puțin trei atribute:

• Să nu se întâmple spontan, să fie anunțată din timp și bine evaluată
• Să fie planificată, cu obiective, etape și măsuri de salvgardare
• Să fie orientată spre îmbunătățire, cu alte cuvinte să urmărească și să obțină eficiență și corectitudine

În 2025, reforma nu a existat, ci doar măsurile pompieristice de buzunărire a populației (majorare intempestivă de TVA în ciuda promisiunilor de la învestirea guvernului), majorări de accize, deciderea majorării intempestive și semnificative a impozitului pe locuințe, și nu în ultimul rând blocarea justiției pentru câteva luni, urmare a jocului de glezne cu „reforma pensiilor speciale”.

Prin urmare, 2025 nu a însemnat decât o înrăutățire a pieței forței de muncă, care continuă mai abrupt în 2026. Mai mult, în termeni statistici, toată forța de muncă a pierdut în termeni reali, întrucât rata de creștere a salariilor a fost inferioară ratei inflației.

Cum zicea Bolojan când începea „reformele”? „Loc de muncă în privat. Sunt foarte multe posturi libere”. Și cum continua în septembrie 2025 (când numărul șomerilor depășise deja 500.000 în august)? „Trebuie să reducem durata ajutorului de șomaj. Nu e normal să avem o durată a ajutorului de șomaj de un an de zile”. În plină recesiune, cu impact puternic pe forța de muncă, tu vrei să reduci ajutorul de șomaj? Dar cât este el de fapt și pentru cât timp îl primești?

Exemplu de calcul pentru un șomer

Indemnizația de șomaj o primești în funcție de stagiul de cotizare – adică cât timp ai contribuit la stat, ca salariat. Primești indemnizația pentru șase luni dacă ai lucrat cel puțin un an. Dacă ai lucrat între cinci și 10 ani, atunci primești indemnizația timp de nouă luni, iar peste 10 ani primești indemnizația pentru 12 luni. Și totuși, cât primești?

Să presupunem că ai lucrat 6 ani cu un salariu brut de 6.000 de lei. În condițiile de impozitare de acum, din banii aștia plătești statului lunar suma de 2.623 de lei (44%) iar ție îți rămâne diferența netă de 3.512 lei. Tocmai îți pierzi locul de muncă, fie pentru că ai crezut în educație, fie pentru că nu lucrezi la stat. Iar Bolojan îți zice că după ce ai fost taxat în ultimele 72 de luni cu 188.856 de lei, ajutorul de șomaj prea generos de stimulează să te lăfăi. Oare?

Potrivit calculelor mele, conform legii, vei încasa timp de nouă luni indemnizația de șomaj, raportată la valoarea Indicatorului Social de Referință (ISR), înghețat la nivelul din 2024 (660 de lei) plus 5% din salariul tău brut. 

Adică 864 de lei net. Adică 25% din venitul net. Adică ai plătit la stat în ultimii șase ani 188.856 de lei și vei primi, atunci când totul merge prost, 864 de lei pe lună timp de nouă luni.

Pare că Bolojan consideră suma de natură să îl îmbogățească pe proaspătul șomer și dacă o va încasa nouă luni, se va lăfăi din banii ăștia. Chit că banii nu ajung pentru subzistență, nici măcar pentru o chirie, iar piața forței de muncă s-a deteriorat semnificativ. Dar cum rămâne cu inflația?

Inflația este amplificată de ineficiența politicilor guvernamentale

Ținta de inflație a „corifeilor” de la BNR este 2,5% +/- 1%. În 2025, rata inflației a fost de 10%

Proiectul de buget dezbătut azi este construit pe o prognoză de inflație (ianuarie 2026-decembrie 2026) de, atenție, 3,6%, un pic mai optimist decât corifeii de la BNR care văd o inflație anuală de 3,9% în 2026. 

Dacă BNR argumenta o scădere sub jumătate a ratei anuale a inflației în 2026 față de 2025 (10%), oare de ce nu a redus dobânzile, păstrând costul finanțării împovărător pentru statul român, companii și populație, în condiții recesioniste și de șomaj înalt?

Dacă anualizăm inflația doar după primele două luni (în ianuarie și februarie inflația a fost de 1,5%), ceea ce înseamnă 9% (fără a include efectele războiului din Iran), ar rezulta că „corifeii” au prognozat din nou mincinos inflația, în timp ce salariile lor au crescut (BNR nu este afectată de „reformă”). Recesiunea este momentul perfect în care corifeii să se protejeze prin majorări salariale în timp ce toată lumea face obiectul represiunii financiare. Chiar veniturile lui Mugur Isărescu de după 2009 au demonstrat asta: recesiunea se tratează cu creșteri de salarii. La ei, nu la alții.

Desigur, există și posibilitatea ca menținerea dobânzilor înalte de BNR, în condițiile austerității bugetare cu scopul comun care se întrevede de remunerare suplimentară și sigură a „capitalurilor vagaboande” (în timp ce economia sărăcește) să adâncească și mai mult recesiunea. Așa cum au făcut-o și în criza care a debutat în 2008-2009.

Prin urmare, simulacrul de dezbateri de zilele astea ascunde, în opinia mea, următoarele lucruri:

• Recesiunea, inflația și șomajul în creștere: toate arată deteriorarea semnificativă a economiei în 2026
• Parlamentul dezbate „nimic”: Guvernul a produs un „nimic” în loc de proiect de buget pe care trebuia să îl trimită în Parlament până la 15 noiembrie, „nimicul” fiind puternic infirmat, deja, de realitate.
• Disprețul față de economie și de o societate democratică se manifestă profund: 
  • PNL dictează parlamentarilor să nu depună amendamente (nu cumva asta este tocmai pe dos față de rolul deputaților și senatorilor, de a apăra economiile din circumscripțiile unde au fost aleși)?
  • PSD face joc de glezne că nu votează bugetul dacă nu se introduce un amendament de cheltuieli de vreun miliard. Nu cumva au timp să facă un proiect de lege pentru asta, în regim de urgență? 
  • USR face politică bugetară de TikTok
  • AUR e pe altă lume – ei au proiect de buget „alternativ” – totuși, proiectul de buget îl face Guvernul.

Și, în aceste condiții, propun un al treilea amendament la proiectul de buget care va trece, în urma invocării „interesului național”.

Amendamentul ar suna cam așa: dacă guvernul va veni cu o rectificare bugetară mai devreme de 30 septembrie (șase luni de la adoptarea bugetului), să fie automat demis. Iar membrii guvernului să adauge o demisie de onoare: măcar pentru cinci ani să se abțină de a mai ocupa o funcție publică.

O să mă întrebați: păi dacă se retrage „elita” proiectării bugetare multianuale din rolul ei de elită, cine va mai avea grijă de țărișoară? Nu săriți, am și aici o soluție: prelungirea mandatului actualului Consiliu de Administrație BNR până la 31 decembrie 2049 (cu posibilitatea extinderii până în 2077). Poate ăsta ar trebui să fie un amendament chiar la Constituție, ca să demonstrăm piețelor financiare că suntem serioși și predictibili.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.