Premierul „Delulu” care pretinde că are „Solulu”

Prin urmare, nu m-a surprins știrea că, Cambridge Dictionary  – cel mai popular dicționar online pentru cei care învață engleza –  a adăugat recent cuvinte precum „skibidi”, „delulu”, „tradwife” sau „broligarchy”. 

Premierul Ilie „Delulu” Bolojan

„Delulu” mi se pare extrem de viu și relevant pentru ceea ce înseamnă înțelegerea economiei de către domnul Bolojan.

 „Delulu” înseamnă să crezi lucruri care nu sunt reale sau adevărate, pentru că alegi să faci asta. 

Spre exemplu, Bolojan pretinde că are soluții și că se sacrifică. În fapt Bolojan a fost permanent un beneficiar al sistemului – de la remunerația la EXIMBANK și până la ajungerea prin jocuri profund nedemocratice dar pretinse a fi rezultat al votului, ca președinte al Senatului, apoi președinte interimar al României și acum premier, cu mandatul de a nu majora TVA-ul, dar pe care l-a majorat.

Dicționarul Cambridge exemplifică o atitudine „delulu”: „ești la un concert chiar în spate și crezi că un idol a făcut un contact vizual cu tine … oamenii te-ar putea numi delulu”.

În acest sens, delulu pare un termen exact potrivit pentru domnul Bolojan.

Mai mult decât atât, parafrazându-l pe premierul australian, Anthony Albanese, care comenta politici fiscale propuse de politicieni „delulu” fără „solulu”, cu rezultate peste 15 ani, aș putea să merg mai departe cu citatul, la adresa guvernului Românie, în ceea ce privește politicile fiscale servite populației de Bolojan sunt complet delirante, din perspectiva însănătoșirii economiei și cu certitudinea protecției conductelor de furt de la buget.

• Domnul Bolojan susține că conduce un guvern de sacrificiu, când în fapt, țara este cea sacrificată de el. A pretinde un scarificiu când de fapt ești un om al sistemului, este cam „delu”.
• Susține că fără „solulu” precum amputarea puterii de cumpărare a populației (majorare TVA, accize, impozite, înghețarea salariilor, pensiilor, tăierea burselor școlare) și fără decapitalizarea companiilor românești (majorarea impozitelor pe dividende, costuri majorate pentru consumul de energie electrică, gaze și combustibil, majorarea capitalului social – fără sens, dobânzi duble și triple față de alte țări europene), sau fără tăierea investițiilor (renunțarea la bani europeni din PNRR), România intră în incapacitate de plată. 

În opinia mea, iarăși domnul Bolojan este cam delulu – pentru că România este deja în incapacitate de plată internă din moment ce a ales să nu respecte promisiunile legale pentru proprii cetățeni (înghețarea pensiilor, salariilor – și perpetuarea astfel a unui sistem neperformant, pe bani ceva mai puțini, dar tot neperformant).

• Tot delulu ar putea fi numit domnul Bolojan, atunci când, alături de domnul Isărescu, protejează „capitalurile vagaboande” (investițiile speculative, pe termen scurt), și menține dobânzi înalte pentru populație și companii, afectând atât puterea de cumpărare a populației cât și competitivitatea companiilor românești. 

În fapt, prin obsesiva menționare a „incapacității de plată”, Bolojan transmite capitalurilor vagaboande că este dispus să decapitalizeze oricât economia românească și populația, pentru a continua să plătească dobânzi înalte acestora.

Toate aceste lucruri nu ar trebui să ne mire, întrucât premierul Ilie „delulu” Bolojan, a fost mandatat ca premier de un președinte care a mințit populația că nu va majora TVA-ul. 

Deci, și domnul Nicușor Dan este cam „delulu”, și poate chiar „skibidi”, din moment ce pare să fi inaugurat un mandat cu o singură prioritate (pe lângă drumeții) – administrația veniturilor statului să fie centralizată de urmașii fostei securități (introducerea SRI în administrația fiscală), sau prin „spăgari de supraviețuire”, acum reformatori.

Cum altfel decât „skibidi” și „delulu” ar putea fi descris tandemul Nicușor Dan – Ilie Bolojan, care au insinuat în administrația publică, ca decident, un individ precum Dragoș Anastasiu – spăguitor pe termen lung, fix în poziția în care să facă „reforma statului”, pe care, în esență, opinez că îl doreau și mai capturat, astfel încât să prevaleze și să continue să aibă succes autori de infracțiuni pe care le autodefinesc, scârbovnic, drept „șpagă de supraviețuire”?

În fapt, premierul „delulu”, noua  interfață a „oamenilor de nimic”  – cei care au gestionat economia României până la punctul în care au vulnerabilizat maxim cetățenii corecți (și a căror vulnerabilitate o speculează acum), nu a luat niciuna dintre soluțiile reale și la îndemână, de reașezare rapidă a economiei României pe o traiectorie de creștere și fără tolerarea furturilor de la buget.

A ales în schimb „solulu” precum:

• Continuarea protecției rețelelor infracționale care fură de la buget (reducerea golului de TVA de 30% măcar până la media Uniunii Europene, sub 7% trebuia și poate fi făcută în cel mult 12 luni). Asta ar fi însemnat nemajorarea TVA-ului și accizelor;
• Continuarea protecției „capitalurile vagaboande”, menținând dobânzile duble și triple față de alte state europene și neacționând nicio pârghie reală, la îndemână, pentru a reduce povara bancară pentru populația României și pentru companii, ci acționând în sens contrar (dobânzile ROBOR și IRCC s-au majorat)
• Promisiunea că, după anul 2030, lucrurile vor sta mai bine. Între timp, inflația urcă la peste 10% în acest an, și bagă România în recesiune deplină. 

Faptul că nici Bolojan și nici Nicușor Dan nu înțeleg că ratingul menținut la doar un bobârnac de „junk”  nu este ca urmare a „performanței lor”, ci este în beneficiul creditorilor pentru continua să extragă rente de la o populație ale cărei venituri sunt amanetate, îmi confirmă că Bolojan este chiar genul đe spectator care, aflat cel mai departe de scenă la un concert pe stadion, crede că starul îi face lui, cu ochiul.

El repetă la caterincă (ca o flașnetă bleagă) că setul lui de măsuri conduce la evitarea incapacității de plată a României. Este o minciună simplă, dar ușor de demontat.

În fapt, „solulu” asumate în fața Parlamentului de Bolojan, nu fac decât să confirme incapacitatea de plată internă și nicidecum evitarea ei – cea în care guvernul nu își respectă promisiunile față de propria populație, față de care se manifestă pe deplin  în incapacitate politică, administrativă și de plată și chiar profund dispreț.

În schimb, capitalurile vagaboande continuă să fie remunerate tot generos, în condițiile în care toate țările care urmăresc interesul general al populației (și nu al grupurilor de interese care decapitalizează economia), reduc dobânzile și nu confiscă puterea de cumpărare a populației printr-o inflație pe care o cresc la peste 10%.

Spre exemplificare, dobânzile la care se împrumută azi România, de 7,35% pe an în piață, față de statisticile Băncii Centrale Europene arată așa:

• Sunt cele mai mari din Uniunea Europeană
• Sunt aproape duble față de Bulgaria, care se împrumută la 3,93% pe an;
• Sunt mai mult decât duble față de Grecia, care se împrumută la 3,29% pe an;
• Sunt mult mai mari decât în toate țările baltice, care se împrumută la dobânzi de 2,88-3,23% pe an;
• Sunt mai mult decât duble față de Austria, care se împrumută la 3,01% pe an;
• Semnificativ peste Polonia, care se împrumută la 5,34% pe an.

Și asta, înainte ca Banca Centrală Europeană să scadă dobânzile în zona Euro, la 2% pe an, în timp ce Mugur Isărescu continuă să asigure capitalurile vagoboande că va menține dobânzile cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

Spre exemplu, în zona euro, dobânzile pentru creditele ipotecare în iunie sunt în scădere, și (ca medie), la nivelul de doar 3,29% – cele mai scumpe în Letonia (3,99%), în timp ce în Austria, pe medie, sunt la 3,38%. Comparațiile cu cele pe care le plătim noi la credit ipotecare, majorate din nou prin jocul operativ pe cursul de schimb, manifestat prin creșterea ratelor de dobândă ROBOR și IRCC.

Despre companiile din Europa, concurente ale companiilor românești? În zona euro, companile se împrumută în medie la 3,48% pe an. Companiile din Austria se împrumută, pe medie, la 3,68% pe an.

Înțeleg că vrea să și privatizeze ce a mai rămas. Din ceea ce văd în spațiul public, tot în beneficiul „capitalurilor vagoaboande” și împotriva interesului general al populației.

În aceste condiții, nu pot să imaginez decât un singur scenariu pentru perioada următoarea: Guvernul delulu cu soluții solulu este imaginea exactă a unui stat blocat și capturat, pe care îl vrea perpetuat. 

Guvernarea Bolojan va însemna o sumă de crize succesive, și nu ieșirea din criză. Va compromite viitorul prin manifestarea incapacității de plată față de cetățeni și față de serviciile publice (școală, stradă, spital), cu scopul de a continua să îndestuleze capitalurile vagaboande și perpetuând la intern „șpaga de supraveițuire”, centralizată a „campionilor de business”.

De repet apelul meu către oamenii de nimic: Lăsați-l pe Bolojan să își dea demisia!

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE