Apel către oamenii de nimic: lăsați-l pe Bolojan să își dea demisia!

Să nu o mai facă așa cum o făcea Emil Bobu în fața lui Ceaușescu în 17 decembrie 1989. Și, spre deosebire de atunci, să îl lase să plece.

În 17 decembrie 1989, Ceaușescu văzând ce se întâmpla la Timișoara, a amenințat că părăsește ședința Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist Român (CPEX), și le-a cerut să își găsească un alt secretar general al partidului. Bobu și compania s-au ploconit, l-au implorat să rămână.

Așa și oamenii de nimic, de acum, cu Bolojan, în proximitatea adoptării „pachetului doi fiscal”, după ce primul pachet de „reforme” i-a lovit exact pe cei care plătesc, și nu pe cei care parazitează.

„Credeți-mă că nu este nicio bucurie, niciun fel de câștig să fii premierul României într-o asemenea situație. Eu am acceptat această mare responsabilitate știind că prin măsurile pe care le voi adopta risc să îmi compromit imaginea publică. Dar doar să stai pe un post și să nu poți face nimic, mai bine pleci de acolo, iar cei care au idei bune n-au decât să vină și să le pună în practică”, a spus Bolojan. Exact ca Ceaușescu la CPEX.

În esență, Ceaușescu cerea aprobarea CPEX-ului să tragă să tragă în populație nu doar la Timișoara – iar ploconirea a condus la acceptul de a scoate armata pe stradă și la București. Dacă vreți, eu o văd ca pe o analogie între „Pachetul 1” de măsuri fiscale (Timișoara) și „Pachetul 2” (București).

În esență, se repetă o mișelie din punct de vedere economic de tip „21 decembrie”, pe plan economic, și cu efecte devastatoare pentru populație. 

Pentru ca unii să își păstreze puterea, rețelele de influență, și capacitatea de furt din bani publici.

Pachetul 1 a tras cu toate armele în puterea de cumpărare a populației și a subminat capacitatea companiilor românești în a deveni mai competitive: majorare de TVA, majorare de accize, majorare de impozite – toate biruri mai mari luate bunilor platnici, nu evazioniștilor.

La acest pachet a contribuit și Tudor Postelnicu al politicii monetare, care, prin majorarea tip joc operativ a dobânzilor din piață, urmată de promisiunea făcută capitalurilor vagaboande că dobânzile vor rămâne cele mai ridicate din Uniunea Europeană și ar putea să fie oricând chiar și ridicate („sper să nu fie nevoie de creștere”), a apăsat și el pe trăgaci în puterea de cumpărare a populației.

Mai mult, țarul politicii monetare pare să încerce o bucurie de neînțeles, atunci când vede că scade consumul populației, și piața de forței muncă produce șomeri: exact pe dos față de cum se întâmplă la Banca Națională a României – unde veniturile cresc, proporțional cu numărul consilierilor de strategie, în timp ce pensiile și alocațiile sunt înghețate și erodate de inflația de 10%.

Bolojan amenință acum cu demisia, dacă nu se aprobă „Pachetul 2”. Adică:

• noi impozite și taxe
• „schimbarea paradigmei în care tratăm multinaționalele”. 

Printre altele, Bolojan vrea creșterea capitalului social pentru companii (descurajarea antreprenoriatului, deja decapitalizat de dobânzile lui Isărescu și măsurile lui Bolojan). Oare de ce în Bulgaria, stat performant fiscal și monetar și care aderă la euro și are dobânzi la jumătate față de România, pentru a înființa un SRL, este suficient un capital social de un euro?

Printre altele, cei care obțin venituri din chirii (și le declară, deci nu evazioniști), sunt supra-taxați. 

Mai mult, cei care obțin venituri din chirii pe termen scurt, sunt obligați să utilizeze aparate de marcat și să emită bon fiscal. Păi cei care obțin venituri din chirii pe termen scurt, își încasează banii cash? 

Nu are fiscul acces la toate datele bancare să vadă pe cardul cui intră și ce sume intră, astfel încât, în cazul nedeclarării acestor venituri, să stabilească totuși baza de impozitare? 

În fapt, este doar o altă măsură de supra-taxare a celor care declară, pe care îi pui să și cumpere aparate de marcat de la firma „nașului Pandelică”. 

Pe lângă faptul că este de neînțeles de ce trebuie să plătești contribuție de asigurare socială de sănătate pentru veniturile din chirii. Riști să te îmbolnăvești incurabili dacă, din economisiri, ai cumpărat o proprietate pentru închiriere și obții venituri pasive? De ce nu doar impozit pe venit?

Mai mult, Bolojan vrea să crească contribuțiile de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din activități independente. Îi enervează rău cei care gândesc și acționează liber. În esență, Este o altă măsură de descurajare și inhibare a antreprenoriatului și de ținere a populației într-o stare de semi-sclavie, față de patron – fie el privat sau public, ca salariat.

În același sens pot interpreta și prigoana asupra investițiilor de capital: majorarea impozitului pe dividende la 16% și limitări în ceea ce privește distribuția de dividende , în condițiile în care CPEX-ul lui Bolojan înțelege că atunci când ajunge în incapacitate de plată, datorită propriei incompetențe, e normal să confiște capitalul și să decapitalizeze companiile. Iar confiscarea banilor populației o face prin inflație mare și prin majorări de taxe, tot pentru cei care plătesc.

În ceea ce privește „schimbarea paradigmei în care tratăm multinaționalele”, nu pot interpreta optica Bolojenilor decât ca „agenturilii străine”. 

Vreau ca opinia mea să fie foarte clară: fără multinaționale, României i-ar fi fost mult mai rău, lăsată la mâna „capitaliștilor de cumetrie” – gen City Insurance. 

Mult mai rău în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, impozite la buget și un anumit aflux de investiții străine care urmează alte investiții străine. Inclusiv fără „băncile străine”, României i-ar fi fost mult mai rău

„Pachetul doi de măsuri fiscale nu poate fi adoptat decât prin asumarea răspunderii” – zice Bolojan. 

Exact ca Ceaușescu, care a cerut CPEX-ului aprobarea pentru a obține legitimitatea în a trage în populație. Așa cum economic, acum, Bolojan trage în populație și în companii.

De aceea apelul meu pentru oamenii de nimic care l-au proțăpit pe Bolojan este, metaforic, următorul: „scârbovnice otrepe care dați șpagă de supraviețuire, lăsați-l pe Bolojan să își dea demisia și nu îl încurajați să aplice „Pachetul 2”.

Mai vorbim în septembrie, când noi, părinții, ne vom întâlni în stradă, la început de an. Sau mai exact la resturile de școală, ori stradă, ori spital.

Foto: Inquam Photos / George Calin

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE