Salariu minim și dividende grase. Rețeta de succes a noului ministru, Ioana Mihăilă, dar și cum a ajuns dreapta să urască progresistele
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Două politiciene, două femei în politica românească macho, două tipare diferite și două tratamente diferite care spun multe despre politica noastră azi. Vorbim despre Oana Bogdan și Ioana Mihăilă, amândouă din partidul PLUS, una demisionară din partid, cealaltă promovată ministră a sănătății.
Cuprins:
Neîncrederea în instituții are două fețe, fiecare generată fiind de un interes material. Despre neîncrederea omului cu venituri mici am mai vorbit: nu are încredere în instituții care nu-l ajută pe timp de COVID, de exemplu, ba chiar îi complică și mai mult existența cu noi și noi cheltuieli și închideri în casă.
Dar s-a vorbit prea puțin despre oamenii realizați, cu bani, cu afaceri prospere care spun că nu au încredere în instituții. Bineînțeles, exemplul de vârf e însuși Florin Cîțu, cel care declara pe când nu era premier că „taxa e furt” și care, mai înainte de asta, îi acuza pe cei de la ING că îl plăteau prin paradisuri fiscale, evitând să plătească taxe măcar cât un lucrător pe salariul minim (în varianta asta îmi era chiar simpatic, speram acum vreo zece ani să avem un prim insider bancher care să ne dea detalii despre sustragerea legalizată de fonduri în marile bănci).
Noua șefă a Ministerului Sănătății, Ioana Mihăilă, are un profil foarte iubit de dreapta românească. Pe vremea lui Băsescu, trebuia să fii tare în imobiliare și retrocedări.
În vremea lui Iohannis trebuie să ai o clinică, un spital privat, ca să fii luat în serios, sau măcar să faci parte din cercul lor de lobby. Și Costache se încadra aici, și USR-PLUS cu tot cu Voiculescu, care au anunțat din campania electorală că vor să faciliteze pomparea banilor din zona publică înspre privați.
Ioana Mihăilă respectă condițiile de mai sus. Nici domnia sa nu are încredere în stat. Deduc asta, și mulți au observat-o imediat, uitându-mă pe o declarație de avere care ne arată că are o afacere de succes în sănătate privată, unde se autoplătea cu salariul minim - ca să dea cât mai puține taxe la sănătate, da! - și care apoi încasează dividende de sute de mii de lei pe an. E perfect legal. Optimizare fiscală. E o metodă prin care poți plăti taxe cât unul care abia se târăște de la o lună la alta și să fii și superbusiness-woman.
Andreea Moldovan, secretara de stat pe vremea lui Vlad Voiculescu, era și patroană de spital privat, și șefă pe la spitale de stat. Avem atâția privați din sănătate pe care i-a apucat subit grija de politică publică, încât ai zice că sănătatea privată rupe în România, că tot cetățeanul român zburdă prin clinici private. Nu e așa.
Felia ocupată de zona privată pe „piața sănătății” e încă mică. Cei mai mulți bani vin tot din fonduri publice, deconturi pentru servicii diverse. (Atenție!, încă nu a venit - dar sper să vină - scandalul suprataxării, al umflării prețurilor în privat pentru decont public). Pe timp de COVID, privații n-au existat decât ca să mai facă un ban în plus, nu au fost de absolut niciun ajutor. Deci e o piață care nu oferă încredere nici măcar cât bietul sistem public, ce-a mai rămas din el.
Dincolo de certuri penibile, de tip USR-Plus vs Cîțu, rămâne această evidență fundamentală, că afacerile private din sănătate au umplut cabinetele ministerului de resort. Nu îi fac procese de intenție doamnei Mihăilă, deocamdată doar constat că e mai mult un tipar decât o personalitate.
Care e partea bună din CV-ul politic? Doamna Mihăilă a propus un ordin de ministru, pe când era secretar de stat, prin care să descurajeze DSP-urile să împingă cetățenii către testare privată. Acela a fost un pas bun. Însă atât de timid!
În piața și în viața reală, testarea privată a rămas de bază, testarea acoperită cu bani publici este ridicol de mică. De unde știm? Chiar din numărul foarte mic de teste prezentat în date oficiale și pe care îl deplâng toți specialiștii.
A fost un pas atât de timid totuși, cu care echipa Voiculescu s-a umflat în pene. Trebuie făcut de sute de ori mai mult doar ca să repui pe picioare un traseu public al sănătății. Până la probe serioase contrare, permiteți-mi să mă îndoiesc că Mihăilă va avea altă direcție decât cea impusă de afacerile puternice din mediul privat, zonă din care însăși domnia sa face parte.
Oana „progresista”
În schimb continuă să mă intrige linșajul public la care a fost și este periodic supusă Oana Bogdan, fostă membră marcantă a formațiunii PLUS. Mai nou am văzut-o desemnată peiorativ cu sintagma „Oana progresista”. Mă intrigă mai ales lipsa de educație politică de care lipsește și unei bune părți a presei, și spectrului politic.
Bogdan e atacată mai ales dinspre dreapta, asta arătând fundalul conservator-oportunist în care se bălăcesc mai toți liderii noștri provinciali. Bogdan a fost făcută praf chiar de membri marcanți Plus. Rolul fast al lui Bogdan a fost de a ne arăta ce talibani ultraconservatori mișună pe lângă Cioloș.
Lipsa de educație e terifiantă. Să urli că e „progresistă comunistă” o politiciană cu idei ceva mai zglobii, dar deloc ieșite din tiparul tău ideologic, aici e tristețea. Ăsta este și răspunsul pentru care niciun lider politic român n-a reușit să conteze european în niciun fel până acum, niciun președinte de partid sau de țară nu a reușit să dea un titlu de ziar mare dintr-o declarație politică. Stau prin tot soiul de funcții importante europene și sunt sperietori de ciori, nu deranjează pe nimeni, nu critică nimic, deversează periodic rumeguș retoric și atât.
Acești lideri mai prind prima pagină a ziarelor mari vestice doar când mai e câte unul arestat (arestat indirect, de obicei, de oponent, în numele unui stat de drept cu reflexe oportuniste) sau când mai cumpără armament de țâșpe milioane de euro.
Oana Bogdan a fost, practic, forțată să plece din propriul partid pentru declarații numite „controversate”. Erau niște idei de tip Ted Talks, un liberalism tipic corporatist, care propune câteva concepte noi, forțat de noi realități economice. De exemplu, prin „abolirea proprietății”, Bogdan nu propunea vreo măsură radicală socialistă, ci o simplă viziune ultracomercială: ce rost are să-ți tot cumperi mașini sau case când poți să iei un Uber sau să intri pe AirBNB. Asta e tot, iar dreapta de peșteră de la noi i-a sărit în cap. E grav dacă nucleul lor dur nu înțelege nici acest minim update liberal.
Mi s-a părut, de altfel, trist-ridicol modul în care liderii PLUS și liderii dreptei în general nu au susținut-o deloc pe Bogdan, forțând-o până la urmă să-și dea demisia. Bogdan era mai „dreapta” decât toți, dar era o dreapta pe care ei nu o înțelegeau: nu era dreapta ultraprimitivă cu salariul minim pe cartea de muncă și dividende la greu. Bogdan reia periodic o mantră corporatist-mistică a regăsirii omului modern printr-o sublimare a veniturilor în realizări spirituale și comunitare.
Zilele acestea, Oana Bogdan a activat iar triburile conservatoare cu o declarație despre traiul „comunal”, comunități bine organizate care să aibă grijă de mediu. Din nou, Bogdan venea cu idei banale din spectrul ecologist-liberal și tocmai dreapta îi sărea în cap.
Nu e vina Oanei Bogdan că s-a integrat în dreapta de tip vestic și că repetă un set de idei ceva mai „îndrăznețe” pentru România satul fanatic imobiliar, unde prin „proprietate” se înțelege dreptul de a-i da în cap cu sapa oricărui vecin.
Puse în balanță, aceste două profiluri, Mihăilă și Bogdan, ne arată și cum își fac cei ajunși proaspăt la putere selecția de cadre. Stilul PSD de promovare era unul al încuscririi, un stil prea provincial chiar și pentru provinciali.
Însă cei de la dreapta se arată nemiloși chiar și cu ai lor dacă aceștia nu au o gargară europenist-business-orientes, dublată de CV-uri cu salariul dat la minim și dividendele date la maximum. Bogdan era mai orientată către businessul viitorului – o platoșă ideologică neoliberală pe care, mă cunoașteți doar, nu dau prea mulți bani -, Mihăilă e bine înfiptă în prezent într-o politică a profitului imediat.
USR-PLUS și-a tot pierdut vectori de imagine mai îndrăzneți, cu care să ai ce vorbi, în schimb pare un neobosit furnizor de afaceriști cu sănătatea pentru funcții publice. O să ajungem să strigăm „fără afaceriști cinstiți cu salariu minim în funcții publice”, am așa o presimțire.
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
