“Și oamenii au stat acasă”. Poem pe vreme de pandemie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Poemul în proză de Kitty O’Meara, publicat pe blogul ei pe 16 martie 2020.
Cuprins:
Și oamenii au stat acasă. Și au citit cărți, și au ascultat, și s-au odihnit, și au făcut exerciții, și au creat artă, și s-au jucat, și au învățat noi feluri de a fi şi apoi s-au oprit. Și au ascultat mai profund. Unii au meditat, unii s-au rugat, unii au dansat. Unii și-au întâlnit umbrele. Și oamenii au început să gândească altfel.
Și oamenii s-au vindecat. Și când oamenii nu au mai trăit periculos, în ignoranţă, nesăbuit și fără suflet, Pământul a început să se se facă bine și el.
Și când a trecut pericolul, și oamenii s-au întâlnit din nou unii cu alții, și-au jelit morții și au făcut noi alegeri și au visat imagini noi și au creat feluri de a trăi și au vindecat Pământul de tot, așa cum s-au vindecat și ei. (traducere de Roxana Dascălu)
<strong>Poemul acesta în proză, cu titlul dat de primul vers, “Și oamenii au stat acasă” a atins repede coardele sensibile ale tuturor celor afectați de pandemia noului coronavirus. Personalități precum medicul și autorul american de origine indiană Deepak Chopra și starul american de televiziune Oprah Winfrey l-au adoptat imediat.</strong>
Poemul a fost publicat în engleză, pe 16 martie 2020, pe blogul personal al lui Kitty O’Meara, în timpul pandemiei provocate de noul coronavirus SARS-CoV-2.
Aici găsiți blogul, deschis la pagina de prezentare a autoarei.
S-au născut foarte repede și controverse pe internet, mijlocul nostru actual de comunicare în aceste vremuri de de cumpănă.
- Poemul nu este scris în secolul XIX, cum s-a vehiculat.
- Irene Vella, o autoare italiană și jurnalistă, susține că poezia publicată de O’Meara ar fi de fapt o traducere a unei poezii de-ale ei, publicată pe 11 martie pe Facebook. În interviul acordat revistei americane The Oprah Magazine, O’Meara respinge aceste acuze.
Cine este Kitty O’Meara?
Kitty O’Meara este o profesoară pensionară, în vârstă de 64 de ani, din orașul Madison, statul Wisconsin. Ca să își domolească anxietatea generată de știrile alarmante legate de pandemia COVID-19, ea a recurs la scris. Rezultatul, pe care l-a postat pe blogul ei personal, The DailyRound (Rondul zilnic), a devenit viral pe internet, în original în limba engleză și a fost tradus și circulă în multe limbi pe internet, creând legende “urbane” globale.
Eu l-am primit pe WhatsApp, de la o prietenă bună, filolog și anglistă, ca mine. Circula atunci deja și pe YouTube, postat și citit în original, în engleză, de cineva care se numește The Naked Potter (Olarul nud).
Poemul acesta în proză oferă speranța că ceva bun poate să iasă din această stare colectivă a lumii, de “împreună, la distanță”, pe care o împărtășim acum cu toții pe mapamond.
Prietena mea filolog, Luli, din România, s-a gândit la mine. Mi-a trimis acest poem pentru sufletul meu. Mi l-a trimis în română, ca text, cu titlul “Vindecarea”, într-o traducere anonimă și cam stângace, am găsit eu, după confruntarea cu textul original în engleză. L-am primit și ca video, de pe YouTube, citit cu voce sugrumată de o femeie, zisă The Naked Potter (Olarul nud), în engleză.
Nu i-am dat atenția cuvenită atunci, căci sunt, ca noi toți acum, bombardată zilnic de “știri”, imagini, filme video, care de care mai importante. Unele de groază, altele care fac haz de necaz. Am început deja să fac o triere masivă, severă. Mă uit la puține, doar din surse verificate și acceptate de mine și îmi curăț zilnic, cu grijă, telefonul mobil și cutia de email, care îmi sunt legături vitale cu lumea în aceste timpuri de mare încercare.
Prietena mea mă avertiza că O’Meara, “fost profesor, a scris aceste rânduri după ce a citit că delfinii s-au reîntors în canalele Veneției, după 60 de ani, și că nu este vorba de Kathleen O’Meara, o poetă britanică din secolul XIX, ci de o americancă în viață”.
Știrea cu delfinii pe canalele Veneției s-a dovedit a fi un fake news în care era ceva adevărat, și anume că delfinii au apărut iar la Murano, în largul Veneției.
Cu aceste avertismente, am pornit în căutarea adevărului și a autoarei. Pe internet, desigur.
Poeta laureată a pandemiei de coronavirus
Botezată “poeta laureată a pandemiei”, anonima O’Meara a ajuns repede o celebritate în America și apoi în lume. A fost contactată pe internet de revista lui Oprah Winfrey, The Oprah Magazine, pentru un interviu.
A explicat în scris că poemul ei a fost acumularea a luni de anxietate, pe măsură ce vedea cum se întinde pandemia. A spus despre poezia ei în proză că “oferă o poveste despre cum ar putea fi, și ce am putea face cu acest timp”.
“În ultimele luni, am fost neliniștită. Știam că vine (pandemia) și că nu pot fi de folos,” a adăugat ea.
O’Meara a lucrat ca îngrijitoare în medicina paleativă în ultimii ani, și spune că își face multe griji pentru prietenii ei, care lucrează în domeniul medical și care sunt acum în prima linie, în lupta împotriva virusului.
“Eram tristă. Nu știam ce pot să fac. Nu-mi puteam ajuta prietenii. Eram foarte îngrijorată în privința lor. Soțul meu mi-a spus: Scrie. Pune-te din nou pe scris și atât”.
“M-am așezat și am început să scriu. Vedeam hărțile cu poluarea care scade peste China și Europa. M-am gândit «Asta este! Există un fel de binecuvântare în orice suferință». Și m-am gândit, cu iubirea mea pătimașă pentru Pământ, că asta poate să fie un lucru bun”.
O’Meara a postat poemul mai întâi pe Facebook, apoi s-a întors la blogul ei.
De pe Facebook, scrierea ei a devenit virală pe internet. Ea spune că primește acum scrisori de la fanii ei, dar că noua sa celebritate nu va schimba nimic din modul în care se raportează la scris.
Așa cum scrie The Oprah Magazine, “O’Meara spune despre ea că nu este un expert în modul de abordare a acestei crize globale. Este un om ca toți oamenii, care încearcă să găsească o salvare în căderea liberă”.
Poemul ei a inspirat mii de postări pe Instagram, Twitter și YouTube.M
Misterul identităţii autoarei
Încă planează misterul în jurul identității autoarei, o femeie a cărei unică prezență online se limitează la un blog. Nu am găsit pagina de Facebook a lui Kitty O’Meara din Wisconsin. Nu am avut timp să caut și la Catherine.
Poemul, scris dintr-o suflare, este dovada a ceea ce a putut face acest om cu ea însăși, pe vremurile acestea de izolare cu sine și distanțare socială.
La început, mulți au crezut că este vorba de Kathleen O'Meara, (1839-1888) o autoare irlandezo-franceză catolică.
Poezia scrisă de Kitty O'Meara pe blogul ei “The DailyRound” (Rondul zilnic) https://thedailyround.wordpress.com/2020/03/16/in-the-time-of-pandemic/, a fost preluată de Deepak Chopra pe pagina sa de Facebook, și a devenit virală.
La ferma Luna Plină
Kitty O’Meara scrie pe blogul ei că locuiește de 25 de ani cu soțul ei la Full Moon Cottage (Ferma Luna Plină), cu cei cinci prieteni patrupezi canini și cele trei pisici ale lor. Scrie că a fost profesoară și apoi îngrijitor spiritual în spitale și aziluri de bătrâni, și că a fost întotdeauna scriitoare. Blogul l-a pornit în 2011, și de câțiva ani pune pe el gândurile și fotografiile sale răzlețe.
În vremuri normale, poezia aceasta, așa de simplă și naivă, care pare scrisă de un copil și căreia îi lipsește doar un mic desen cu o căsuță, un soare, un pom și un gărduleț, nu ar fi avut nici un ecou. În cel mai bun caz, ar fi putut stârni bășcălie.
Faptul că a făcut înconjurul Pământului fără critici, ba dimpotrivă, dovedește că lumea este deja mai sensibilă, mai tolerantă și că avem o speranță să fie loc pentru toți câți vor mai rămâne pe Pământ.
