Cauți de muncă și nu găsești. Cauți în zadar, în România. Toate discursurile, analizele, statisticile, programele de recalificare și de plasare pe care le auzi sunt vrăjeli. Realitatea românească este nemiloasă cu unul ca tine: expirat.

Nici legea de combaterea a discriminării de vârstă nu te ajută. Pentru că, repet și nu te întrista, ești bătrân pentru muncă. În România. Oricât de bine pregătit profesional ești și oricâte dovezi ai aduce că ești (încă) bun, competitiv, eficient, om de încredere. 

Până la pandemie, mai toți patronii și antreprenorii plângeau cu lacrimi de crocodil că nu mai găsesc forță de muncă, că mințile și brațele de muncă au plecat în străinătate, zugrăveau un viitor apocaliptic, se plimbau cu caravanele prin străinătate ca să-i întoarcă pe români în patria-mamă și trăgeau “semnale de alarmă” în presă, ca să-i audă guvernul, să ia măsuri. O ipocrizie.

Să revezi ce spuneau ei în interviuri și în reuniunile fițoase de business te apucă greața, dar tu n-ai timp, prietene, de aceste vrăjeli, îți cauți de muncă și nu găsești pentru că ești bătrân. În România.

Patronii românii au și ei vina lor pentru exodul românilor: nu le-au respectat munca, i-au plătit prost, și-au bătut joc de angajați, i-au umilit. Și angajații i-au părăsit. Munca nu este respectată în România. Șmecheria și furăciunile sunt. Oare de ce? (Nu-ți mai bate capul!) Patronii români n-au învățat nimic din bătaia asta de joc pe care au dus-o în 30 de ani și nici nu vor învăța, pentru că a venit pandemia, producția a scăzut, vânzările s-au prăbușit, au alte priorități, să-și asigure cash-flow-ul, să reziste, să reducă schema de personal, să taie costurile, să optimizeze, „să pivoteze”, „să se reinventeze”, să supraviețuiască în business. 

Ad placeholder

Au nevoie de tineri, pentru că sunt mai buni decât cei ca tine, bătrâni: sunt ieftini, se mulțumesc cu (foarte) puțin, sunt flexibili, se adaptează ușor, sunt dispuși la efort, nu protestează, chiar dacă nu știu meserie sunt dornici să învețe, au viitorul în față, sunt cam abulici, dar pot fi orientați pe calea cea bună, uneori au curajul să deschidă gura (de multe ori cu inițiative proaste), nimeni nu s-a născut învățat. Asta în teorie.

În realitate, tinerii sunt mai sofisticați decât erai tu de seama lor. Parcă nu mai vor să muncească (sau dacă o fac își cunosc mai bine drepturile – bravo lor!), dar alții își doresc să-i țină tata și mama (dacă au serviciu), să-i țină statul. Pe tine nu te ține nimeni. Ești bătrân. În România. (Nu generalizez, există și tineri admirabil de muncitori)

Tu îți cauți de muncă, bătrâne! Dar ușile nu ți se deschid, deși bați neobosit la uși. De aici, din contemplarea asta asupra celor tineri, ți se nasc tot felul de frustrări. Ai vrea să fii ca ei, tânăr, dar știi bine că e imposibil. 

Ad placeholder

Ai fost și tu un tânăr, amintește-ți!, și făceai mișto de colegii mai bătrâni: că se mișcă greu, că nu aud, că greșesc prea des, că sunt ancorați în trecut, că nu sunt dispuși la întrecere, că sunt exigenți și obtuzi. Dar îi respectai, le respectai anii, experiența și învățătura, asta a contat: respectul! 

Acum, ți-a venit rândul să fii judecat: te miști greu (chiar dacă ai făcut treaba corect și la timp), te-a lăsat memoria sau ești dus cu capul (chiar dacă muncești concentrat, fără să-ți pese de vorbăria de jur), nu ai spirit de echipă (chiar dacă sari să dai o mână de ajutor), ești perfecționist pentru aceste vremuri grăbite (chiar dacă îți faci target-ul), nu împărtășești valorile companiei (chiar dacă ești conștient de valoarea muncii pe care o aduci firmei), ești cârtitor (chiar dacă ești dispus să dai la cerere un sfat). Nu te pricepi prea bine să utilizezi tehnica digitală, deși te pricepi să faci diferența dintre tactică și strategie. 

Ad placeholder

Oare tinerii din ziua de azi mai au respect pentru unul ca tine, bătrâne? Începi să-i judeci (și știi că nu e corect așa), pentru că ești prea obosit de atâta căutare, pentru că nu mai ești tânăr.

Dacă ai puțin noroc, pile și niște relații, poți să-ți găsești de muncă la stat. În România. Statul are grijă de angajații la stat. Pentru că statul i-a obișnuit pe români să le dea câte ceva. Puțin, meschin, după buget, dar i-a obișnuit, asta contează. Unora le dă foarte mult, dar ăia sunt “merituoșii” statului. Să te angajezi la stat, ca să ieși cu picioarele înainte de la munca la stat. Dar tu n-ai nici pile și nici noroc la stat.

Mai bine caută-ți de muncă în altă parte! Caută, caută cu îndârjire și tenacitate, ca și cum asta ar fi munca ta de-o viață, căutarea, ca să uiți de anii pe care i-ai strâns, chinuindu-te și îndurând aici! În România.       

Citeşte şi:

CNN: „Europa a depășit limita relaxărilor. Acum poate fi prea târziu pentru a preveni al doilea val de coronavirus”

Decizie definitivă: Un bloc construit pe spațiul verde pe Șoseaua Giurgiului din București va fi demolat

De ce teribilii criminali Yakuza sunt jupuiți de piele când mor » Care e testul incredibil de admitere și de ce se taie degetul mic
PARTENERI - GSP.RO
De ce teribilii criminali Yakuza sunt jupuiți de piele când mor » Care e testul incredibil de admitere și de ce se taie degetul mic
Ce a făcut Carmen Șatran, studenta criminală din Timișoara, după gratii. Vestea șoc venită acum
PARTENERI - PLAYTECH
Ce a făcut Carmen Șatran, studenta criminală din Timișoara, după gratii. Vestea șoc venită acum
Horoscop 30 septembrie 2020. Săgetătorii sunt într-un moment foarte important pentru dezvoltarea lor
HOROSCOP
Horoscop 30 septembrie 2020. Săgetătorii sunt într-un moment foarte important pentru dezvoltarea lor
Ari Pokka, director de școală în Finlanda: „Într-o școală căreia îi pasă de copii, un vizitator nu va fi întâmpinat de director cu pâine și sare, ci de elevi”
Scoala9.ro
Ari Pokka, director de școală în Finlanda: „Într-o școală căreia îi pasă de copii, un vizitator nu va fi întâmpinat de director cu pâine și sare, ci de elevi”
EXCLUSIV! Lovitură de teatru. Primul om care pleacă din echipa Gabrielei Firea. Prima reacţie
Telekomsport
EXCLUSIV! Lovitură de teatru. Primul om care pleacă din echipa Gabrielei Firea. Prima reacţie