Ucraina 2021 este Cehoslovacia 1938. Biden ar putea fi Chamberlain. Ghiciți cine ar fi Putin
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În urmă cu 83 de ani, Occidentul i-a cedat lui Hitler Cehoslovacia. Un scenariu care s-ar putea repeta, cu alți protagoniști, în cazul Ucrainei.
Neville Chamberlain, premierul britanic cu ajutorul căruia Hitler a cucerit Europa, îşi începuse cariera în administraţia locală din Birmingham. Unul din principalii săi adversari britanici, Alfred Cooper, râdea din acest motiv pe seama sa. „Domnul Chamberlain”, scria Cooper în noiembrie 1939, după ce Hitler ocupase Austria, Cehoslovacia și Polonia, „nu întâlnise totuși pe nimeni în Birmingham care să semene câtuși de puțin cu Adolf Hitler... Acolo nu-și încălca nimeni promisiunile față de primar.”
Ce-i drept, Neville Chamberlain a avut un ghinion uriaș. Optimist de fel, încrezător în înclinația naturală a oamenilor de a fi decenți și rezonabili, el a avut neșansa să aibă de-a face tocmai cu cel mai mare criminal din istorie. Chamberlain dezvoltase o teorie conform căreia despoții nu sunt chiar așa de răi, că poți dibui cumva filonul umanității lor în cadrul negocierilor: „Dictatorii sunt prea des priviți ca și cum ar fi complet inumani. Cred că e o idee foarte greșită”, afirma Chamberlain. „Într-adevăr, latura umană a dictatorilor este cea care îi face periculoși, dar, pe de altă parte, tot ea este cea care poate permite abordarea lor cu cea mai mare rată de succes.” Cât de absurd sună această convingere azi, când știm că personajul despre a cărui „latură umană” vorbea premierul britanic, Adolf Hitler, a ordonat gazarea și împușcarea a peste 1 milion de copii în Holocaust.
În spatele erorii filosofice comise de Chamberlain (credința că dacă tu ești bun și rezonabil, și Hitler sau Stalin sunt) se afla și o oarecare ezitare a diplomației britanice. Mulți lideri englezi credeau în 1937 că trataseră greșit Germania după Primul Război Mondial. Diplomații de la Londra consemnau la acel moment faptul că Hitler dorea „ajustări în Europa de Est cu privire la Austria și în favoarea minorităților germane din Danzig, Memel, Cehoslovacia și Polonia”, considerând că aceste cereri nu erau „nerezonabile în sine”. Așa se face că, dintr-un amestec de optimism, lipsă de încredere în propriile politici anterioare și nepăsare față de o regiune îndepărtată și „barbară”, Occidentul i-a cedat lui Hitler tot ceea ce a cerut acesta între 1936 și 1939.
Apogeul acestor concesii a fost, știm bine, abandonarea Cehoslovaciei, un stat liberal, sofisticat, bogat și industrializat. În zona Sudetă din Cehoslovacia trăia o minoritate germană consistentă, pe care Hitler dorea – cum altfel? – să o „protejeze”.
În aprilie 1938, la Karlsbad, Konrad Henlein, liderul Partidului Germanilor Sudeți din Cehoslovacia, a cerut, la ordinul lui Hitler, autonomie pentru zona Sudetă (în ciuda faptul că cehoslovacii le oferiseră minoritarilor germani o sumedenie de drepturi și beneficii, inclusiv afaceri privilegiate). Cinci luni mai târziu, la Nürnberg, Hitler sugera că e gata de război dacă provincia Sudetă nu devenea autonomă.
Impacientat, împăciuitorul Chamberlain l-a vizit de două ori, gata să cedeze teritoriul revendicat de Führer. Culmea e că, la acest punct, Hitler nu mai era deloc interesat de Sudeți, fiind convins că a găsit în sfârșit un pretext pentru declanșarea războiului. A fost mai degrabă îmbufnat când, la 29 septembrie 1938, la insistențele lui Mussolini, Marea Britanie, Franța și Italia i-au făcut pe plan prin Acordul de la München, punându-i la dispoziție zona Sudetă.
Firește însă – și aici e cheia acestui text, a comparației dintre Germania din 1938 și Rusia din 2021 – obținerea Sudeților nu l-a oprit pe Hitler. El a înghițit ulterior toată Cehoslovacia – și a făcut-o inclusiv din rațiuni militare, pentru că aceasta era, așa cum îi va spune el lui Chamberlain, „un spin” în coastele Reichului (spin care îl încurca în perspectiva atacului asupra Poloniei). Pe 14 martie 1939, Hitler s-a asigurat că Slovacia își proclamă independența (ca marionetă germană în politica externă – slovacii au fost de altfel primii europeni care și-au trimis evreii la Auschwitz), obligându-l apoi pe bătrânul și impresionabilul președinte ceh Emil Hácha să ceară, „din proprie inițiativă” (adică sub amenințarea bombardării orașului Praga) un protectorat nazist asupra Boemiei și Moraviei (protector va deveni, în timp, tocmai cumplitul Heydrich, managerul Holocaustului).
De ce seamănă Ucraina cu Cehoslovacia
Pentru Vladimir Putin, perioada dintre 26 decembrie 1991 (când URSS a încetat să mai existe) și 29 martie 2004 (când România, Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia și Lituania au intrat în NATO) a fost una dintre cele mai negre ale istoriei. Pentru Rusia, pierderea controlului asupra unor teritorii care făcuseră zeci de ani parte din lagărul sovietic a fost similară cu Tratatul de la Versailles pentru Germania post-imperială. Putin privește cu indignare dorința unui stat ca România de a acționa autonom din punct de vedere strategic, găzduind baze americane la Marea Neagră în ciuda opoziției Moscovei, după cum Hitler privea cu dispreț pretenția cehoslovacilor de a avea un stat propriu, fără protecția Berlinului.
Dacă e însă prea târziu pentru a mai putea întoarce efectele lărgirii NATO din 2004, Putin a început să-și pregătească armata după anul 2000 măcar pentru a stopa înaintarea NATO în Ucraina și Belarus. Și-a testat armamentul și capacitatea de distrugere pe fronturi îndepărtate, precum Siria sau Libia, întocmai cum a procedat Hitler în Spania, unde Legiunea Condor a lui Hugo Sperrle a lansat 50 de tone de bombe peste Guernica. În anul 2014, când Ucraina a îndrăznit să aibă o viziune proprie asupra viitorului, considerându-se suficient de puternic din punct de vedere militar, Putin a anexat Crimeea, întocmai precum Hitler a anexat Austria în martie 1938.
Astăzi, când Ucraina îndrăznește din nou să fie un stat autentic, cu politică de externă proprie, nu doar un avanpost strategic al Rusiei, Vladimir Putin propune un scenariu de tip cehoslovac. El își rezervă dreptul de a ocupa o regiune din Ucraina (Kherson, Zaporizhia) – noua „zonă Sudetă” – care i-ar permite în fapt să asigure legătura terestră dintre Doneţk și Crimeea.
Acesta fiind scenariul minimal – cel radical implicând o noua tentativă a Moscovei de a se întinde până la Odessa (sărmana Odessa, locul în care Holocaustul lui Antonescu a ajuns la apogeu).
Condiția lui Putin pentru a nu purcede la această invazie este ca NATO să refuze cererile de ajutor venite din partea Ucrainei. De a lăsa această țară în sfera de influență a Rusiei. De a nu o trata ca pe un subiect de drept internațional, ci ca pe un obiect din buzunarele geopolitice ale Kremlinului. Iar această negociere Putin nu o are cu Franța și Germania – neinteresate de regiunea noastră și gata oricând să se înțeleagă cu Moscova pentru beneficii în alte zone geografice sau în materie de energie – ci cu președintele american Biden, care este azi în situația lui Neville Chamberlain din 1938.
Statele Unite sunt singurele care înțeleg, alături de Polonia, România și țările baltice, cât de importantă este această zonă de falie (numită de istoricul american Timothy Snyder „Bloodlands”) dintre Occidentul drepturilor omului și Orientul în care președinții conduc pe viață și dizidenții cad mereu de la fereastră.
Orice cedare astăzi a lui Biden în privința Ucrainei este un nou Acord de la München – care va fi parafat cu veselie de Franța și Germania. Dar un astfel de Acord nu va face decât să amâne cu câteva luni criza reală și să ne dea iluzia unei soluții. Dacă Ucraina este abandonată geopolitic acum, Putin va înțelege că poate merge mereu mai departe și se va înfrupta constant din trupul său, precum vulturul lui Zeus din ficatul lui Prometeu.
Vecinul nostru de la nord-est va fi distrus integral, așa cum a fost distrusă și Cehoslovacia în 1938-1939, devenind un simplu protectorat rus divizat între diferite state marionetă prin utilizarea minorității ruse pe modelul Sudentenland. Și nu trebuie să uităm nicio clipă că toate concesiile făcute de Occident în privința Austriei și Cehoslovaciei nu au făcut decât să deschidă calea pentru invadarea Poloniei. În zilele noastre, Austria este Crimeea, iar Cehoslovacia este Ucraina. Dacă Occidentul nu acționează ferm acum, mă tem că vom afla în curând cui este este rezervată soarta Poloniei.
foto: Hepta
