Libertatea: Când ai început să lucrezi cu Lucian Bute?
Stephane Larouche: Exact acum 5 ani, când aveam nevoie de un partener de sparring pentru Eric Lucas, înaintea unui meci important. Căutam un om puternic, cu viteză şi am dat peste Lucian, care la acea vreme era unul din cei mai buni boxeri amatori din lume.
Care sunt calităţile cu care te-a impresionat românul?
Maturitatea şi dorinţa sa extraordinară de a da totul în ring. Sârguinţa cu care se antrenează, mândria şi charisma sa. Oamenii din Quebec îl iubesc pentru că e un tip modest, curajos, dedicat boxului şi, mai presus de toate, vorbitor de franceză. Nu s-a schimbat de când a devenit campion, iar banii nu sunt importanţi pentru el.
Tu l-ai sfătuit să înveţe limba franceză (n.r. – Montreal e un oraş francofon)?
La vreo patru luni după ce s-a mutat în Canada, a fost rugat să dea un interviu unei televiziuni de aici. Voia să spună ceva, dar nu ştia franceză şi îmi făcea semne disperate să-l ajut. I-am spus că îmi pare rău, dar nu am cum. În seara aia s-a supărat rău şi a promis că va învăţa franceza. Acum o vorbeşte cursiv.
Îi eşti lui Lucian atât antrenor, cât şi prieten?
Da, suntem foarte apropiaţi. În fiecare săptămână mergem cu toţi prietenii lui români de aici într-un local şi vedem toate meciurile de box pe HBO. Noi am putea vorbi non-stop despre box, pentru că amândoi iubim acest sport. De asemenea, şase zile pe săptămână avem antrenamente. Din păcate, meciul lui Bute nu a fost transmis în România… Sunt convins că televiziunile se vor bate să transmită meciurile lui Lucian pentru că el va deveni un superstar internaţional. În SUA, de exemplu, a lăsat o impresie excelentă. Televiziunile de acolo şi-au exprimat dorinţa să transmită de acum încolo toate meciurile lui Lucian Bute.
Îţi place România?
Iubesc ţara voastră. Am fost de patru ori acolo şi, de fiecare dată, m-am simţit excelent.
Îi era frică să nu-i fi dezamăgit pe români
Libertatea: Cum ai trăit ultima repriză din meciul de vineri seara?
Stephane Larouche: Ultimele secunde au fost cele mai lungi din cariera mea de antrenor. Lucian nu avea cum să piardă prin KO lupta pentru că s-a ridicat oricum când arbitrul ajunsese cu numărătoarea la 8. Înainte de repriza a 12-a, i-am zis lui Lucian să se mişte mult, însă oboseala pe care a acumulat-o în celelalte runde şi-a spus cuvântul. În momentele alea putea fi doborât de oricine, la cât era de epuizat.
Cum s-a simţit Lucian după meci?
Era foarte supărat. Se gândea la ce or să zică prietenii, familia, românii. Îi era frică să nu-i fi dezamăgit pentru că el de obicei termină luptele în forţă. Ce s-a întâmplat vineri în ring nu e stilul lui.