Arbitraj in ritm de samba

La cum se asezase meciul pana la pauza, se parea ca vom trai o noua zi in care legendele sunt coborate de pe soclu si retrase in trecut. Turcii, determinati ca pe vremea sultanilor, lovisera o data, dar bine, lasand Braziliei ocaziile, spectacolul si regretele tribunei. Deranjati peste masura de executia rasata a lui Hasan Sas, pariul lui Lucescu din era Cim-Bom-Bom, rasfatatii lui Scolari au inteles repede ca ratarile nu se pun si au raspuns decisiv prin Ronaldo, alt fotbalist dezbracat de nea Mircea prin vestiarele Interului. 1-1 in minutul 50 si samba redevine pragmatica, joaca la rezultat si asteapta acum la cotitura sa pedepseasca deplin indrazneala otomana.
Dar turcii nu renunta la lupta. Incearca ceva in ofensiva, dar frontul s-a mutat deja in careul lor si-i trage de maneca inapoi, pe pozitii. Se merge in salturi spre o remiza ciudata, lumea adulmeca surpriza, dar filmul se rupe si devine ieftin cand arbitrul, un domn cu privire oblica si nume comun, breveteaza un penalty pe care Rivaldo isi pune semnatura fara prea mari remuscari. Mai sunt trei minute si Brazilia se bucura amar de pomana coreeanului Kim Young-Joo, semn ca, in zilele noastre, un egal frumos poate fi convertit fara probleme intr-o victorie urata.
Dincolo, Turcia termina in genunchi, cu Alpay si Unsal eliminati, dar continua sa viseze. Are si de ce. Impotriva tuturor, vreme de un ceas si jumatate, a fost unul si-acelasi lucru cu cele patru coroane mondiale ale Braziliei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE