A fost sansa lui Michael, de a debuta in inima Ardenilor, chiar daca nu a terminat prima sa cursa. Imediat a fost luat de Flavio Briatore la Benetton, cu care avea sa obtina prima sa victorie (Belgia, 1992), apoi, dupa decesul marelui Ayrton Senna, sa devina cel mai indreptatit urmas al sau. Doua titluri mondiale cu Benetton (1994 si 1995) au atras atentia celor de la Ferrari, care l-au transferat din sezonul 1996.
Ceea ce a urmat de atunci este demn de un best-seller. Fara ca masina sa fie construita pe stilul lui, Schumi obtine trei victorii in primul an: la Barcelona – pe o ploaie incredibila, la Spa, in Belgia -care ii este considerata ca a doua casa, dar cel mai important la Monza – circuitul legendar al “calutului cabrat”. Un an mai tarziu se bate pentru titlu cu Jacques Villeneuve, dar rateaza coroana dupa ce a incercat sa-l scoata in decor pe canadian. Drept “rasplata”, ii sunt retrase toate punctele si e descalificat din clasamentul anului.
Strange din dinti si revine in 1998, cand iarasi pierde lupta pentru trofeul suprem, tot la ultima cursa, dar de data aceasta in fata finlandezului Mika Hakkinen. Anul urmator, cand parea cel mai in forma pentru a reusi sa aduca titlul in curtea Ferrari dupa 20 de ani, sufera un accident la Silverstone, in urma caruia isi rupe piciorul drept, fapt care-l obliga sa stea pe tusa pana spre finalul stagiunii.
Apoi, din 2000, a inceput hegemonia. Cinci titluri mondiale consecutive, care i-au permis sa egaleze si sa depaseasca recordul all-time al lui Juan Manuel Fangio, victorii in serie – are peste 80 de succese -, iar urmatorul record in vizor este cel al lui Senna: cele mai multe pole position.
‘Doctorul” Valentino Rossi domina clar Motomondialul
In urma cu 25 de ani, pe cand se nastea Valentino Rossi, nimeni nu se gandea ca de fapt rasare cel care, peste ani, avea sa devina o stea a motociclismului.
Primul contact serios al pustiului cu motoarele pe doua roti a fost la varsta de 11 ani, cand a debutat in campionatul italian de sport-productie, la categoria 125 centimetri cubi. Apoi, copilul din Urbino avea sa urce treptele afirmarii cu rapiditate. 1996 ii aduce debutul in Campionatul Mondial, sezon in care obtine si cea dintai victorie din cariera, la Marele Premiu al Cehiei. Precocitatea sa isi arata roadele la finalul stagiunii 1997, cand se incoroneaza cu titlul de campion, dupa ce a strans 11 victorii.
In 1998 trece la categoria superioara si incheie anul ca vicecampion, insa al doilea sezon la clasa motoarelor de un sfert de litru ii aduce al doilea titlu suprem in palmares. Australianul Michael Doohan vede in Valentino inlocuitorul perfect si-l aduce la clasa 500 cmc, chiar la echipa de uzina Honda. Anul 2001 ii aduce cel de-al treilea titlu mondial, devenind primul italian care s-a impus la toate cele trei clase.
De aici, povestea e acaparata de “Vale”. Nici schimbarea echipei – de la Honda la Yamaha in 2004 – nu l-a impiedicat sa-si continue marsul. Tatal sau, Graziano, a fost si el implicat in Motomondial, reusind un loc trei la finalul sezonului 1979. Astfel se explica de unde a mostenit Valentino pasiunea pentru motoare. Se poate spune ca l-a atras mai intai kartingul, in care a debutat cu victorie. A optat apoi pentru moto pentru ca era mai rentabil.
De la intrarea in lumea buna a sportului pe doua roti, Valentino a devenit un punct de atracte pentru mass-media. Deseori s-a deghizat in diferite personaje atunci cand si-a sarbatorit victoriile: Robin Hood, Superman sau gladiator. De remarcat a fost reactia sa dupa ce si-a asigurat titlul suprem in 2004, cand a defilat cu un tricou alb pe care statea scris cu negru: “CE SPECTACOL!”.