La doi pasi de Maradona

E mic, insa aparitia sa pe stadionul din Stuttgart produce freamat. Atentia tuturor e distrasa de la intonarea imnurilor de catre el.

Brusc, zeci de fotografi japonezi, chinezi sau de oriunde dau buzna la masa presei pentru a prinde cel mai bun instantaneu cu cel mai bun fotbalist al lumii din toate timpurile. Bodyguarzii au pulsul 200 si alearga care incotro. A venit Maradona! Diego Maradona.

Spre norocul nostru, Maradona se asaza la doi pasi de noi. Sta la doua “birouri” departare, insa nu-i chip sa ne apropiem mai mult de el. Ne multumim sa-l admiram. E imbracat intr-o camasa alba cu dungi roz si albastre, pe care o lasa pe dinafara jeansilor de culoare albastra. Are parul negru si cret, lasat un pic mai lung la spate. E comentator la o televizune spaniola, care i-a oferit o caruta de bani in schimbul serviciilor sale. Relateaza meciul alaturi de doi colegi, cu care poarta o discutie permanenta. E dedicat noii meserii, face cate o gluma din cand in cand. Are ceva din savoarea comentatorilor sud-americani si la prima reusita a Germaniei asteptam acel prelung “Gooooooool”. Acesta nu vine, desi colegii sai ii lasa placerea de a striga el la reusita lui Bastian Schweinsteiger. Doar de doua-trei ori “Gol”, poate si pentru ca cele doua echipe nu-i starnesc prea mari pasiuni.

E pauza, Diego isi trage sufletul. Mai avem o tentativa de a ne apropia de el, insa oamenii de ordine sunt la fel de vigilenti. Nu e voie si gata. Asteptam finalul partidei: cand va pleca, sigur va trece chiar pe langa noi. Surpriza insa: bodyguardul personal al argentinianului, deghizat in ziarist de-al nostru, ne blocheaza orice miscare pret de cateva secunde. Suficient ca Maradona sa ne scape printre degete.  Alearga ca nebunul in mijlocul a zece oameni de ordine, apoi se pierde prin catacombele stadionului.

Poate avem noroc mai mare la finala!

Urmărește-ne pe Google News